Cum au ajuns la tron marii domnitori ai României? Mihai l-a cumpărat, Stefan l-a negociat, iar Vlad Țepeș l-a cucerit cu sabia

De-a lungul istoriei, marile tronuri ale Țării Românești și Moldovei au fost câștigate prin diferite căi: prin lupte pe câmpul de bătălie, prin sprijin extern sau prin sume considerabile plătite Imperiului Otoman. Doar în rare cazuri domniile s-au succedat din cauza unui drept ereditar. În majoritatea situațiilor, accesul la putere a fost marcat de intrigi, răsturnări și alianțe politice complexe.

Mircea cel Bătrân: Tronul moștenit după fratele său

Mircea cel Bătrân (1355 – 31 ianuarie 1418) a domnit în Țara Românească între 1386–1394 și 1397–1418. Fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, Mircea a urcat pe tron după moartea fratelui său, la 23 septembrie 1386. Sub conducerea sa, Țara Românească a cunoscut o perioadă de stabilitate și consolidare politică, fiind unul dintre cei mai importanți domnitori ai epocii.

Neagoe Basarab: Tronul obținut cu ajutorul beiului de la Nicopole

Neagoe Basarab (1481 – 15 septembrie 1521) a devenit domn al Țării Românești pe 8 februarie 1512, domnind până la 15 septembrie 1521. Înainte de a ajunge la putere, a ocupat funcții importante în stat și a beneficiat de o educație aleasă, studiind mai multe limbi și călătorind prin Europa. Tronul l-a obținut cu sprijinul beiului de la Nicopole, după înfrângerea și uciderea lui Vlad cel Tânăr. Încoronarea oficială a avut loc la București, pe 8 februarie 1512, iar Neagoe a folosit titulatura „Io Basarab voievod și domn”.

Mihai Viteazul: Tronul cumpărat cu sume considerabile

Mihai Viteazul (1558 – 1601) a avut una dintre cele mai spectaculoase ascensiuni la tron. După ce a ocupat mai multe funcții importante în stat, ajungând ban al Olteniei și mare agă, Mihai s-a retras temporar în Ardeal din cauza unui complot. Cu sprijinul unchiului său și al unor aliați externi, a primit de la turci domnia Munteniei în schimbul unor mari sume de bani și cadouri, marcând o ascensiune ce combină diplomația cu resursele financiare.

Vlad Țepeș: Tronul cucerit prin violență și alianțe militare

Vlad Țepeș a urcat pe tronul Țării Românești în tinerețe, susținut de o cavalerie turcească și un contingent de trupe aliate, după ce tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, fusese ucis. De-a lungul domniei sale, a înfruntat rivali și a recucerit tronul cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara, impunându-se prin tactici militare și metode sângeroase de eliminare a adversarilor.

Ștefan cel Mare: Tronul obținut prin alianțe și război

Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, a urcat pe tronul Moldovei după moartea tatălui său. Refugiat în Transilvania, a învățat tacticile militare de la Iancu de Hunedoara. În aprilie 1457, a răsturnat de pe tronul Moldovei pe Petru Aron, sprijinit de Vlad Țepeș și de partizanii săi, demonstrând că puterea se poate câștiga prin strategie și forță militară.

Alexandru Ioan Cuza: Tronul unei surprize istorice

Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873) a devenit domn al Moldovei și al Țării Românești printr-o alegere surprinzătoare, pe fondul frământărilor interne și al contextului internațional favorabil unirii Principatelor. Pe 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie 1859, domn al Țării Românești. Alegerea sa a reprezentat un pas decisiv pentru unirea Principatelor și formarea României moderne.

Carol I: Primul domnitor străin în România modernă

După abdicarea lui Cuza, tronul a fost ocupat de Locotenența Domnească până la alegerea unui principe străin. După negocieri și ezitări inițiale, Carol de Hohenzollern a acceptat oferta și a devenit Domnitor al României la 10 mai 1866. Plebiscitul și consimțământul Parlamentului au confirmat înscăunarea sa, marcând începutul unei noi ere pentru România.

foto interior si prima pagină Shutterstock AI

---