Radu Ionescu, Kaiamo: Eu am descoperit România fiind departe de ea și am vrut să-i ofer un loc pe harta gastronomică a lumii

Prin restaurantul fondat de el, Kaiamo, Radu și-a dus visul excelenței la un bun final, acela de a aduce conceptul de fine dining în preparate inspirate din gastronomia românească. Și prin asta, să pună România pe harta gastronomică a lumii. Acum, mai are un an să se decidă care va fi următorul vis la care să lucreze.

Radu s-a născut și a copilărit în București. În prezent are 33 de ani, un restaurant, Kaiamo, fondat în 2018, diplomă de la una dintre cele mai prestigioase școli culinare din lume, Le Cordon Bleu London, al doilea institut gastronomic din lume si cel mai prestigios la acea perioadă, pentru Grand Diplome, cursul complet de Cuisine & Patisserie, și premii de recunoaștere a meritelor gastornomice.

În copilăria lui a fost foarte răsfățat de bunici, iar cel mai mare răsfăț venea din bucătărie, de unde și-o amintește pe Bobo, bunica lui, gătind clipă de clipă la plita cu 2 ochiuri din camera mică.

”Bunica gătea în fiecare zi câte alt preparat, pentru că eram atât de răsfățat din punct de vedere culinar încât nu puteam să mănânc același lucru de două ori. Ea gătește și acum pentru mine și îmi dă pachet ca să nu mănânc shaorma la 1 dimineața, ce mai găsesc deschis când plec de la restaurant. Și mâncarea ei are în continuare același gust”, își amintește Radu. Mai mult, bunica Bobo e prezentă și în bucătăria Kaiamo, fiind superstarul restaurantului.

Când era mic, Radu voia să devină multe. Pe rând, baschetbalist sau chitarist rock. Deși nu se decisese încă ce va deveni, știa clar că voia să fie printre cei mai buni în ceea ce va alege.

Performanța a ales s-o facă totuși în bucătărie. După ce a fost răsfățat în copilărie și nu a cochetat niciodată cu ideea de a pune mâna pe vreo tigaie sau tel, Radu a descoperit bucuria de a găti când era plecat la Londra, ca student la Facultatea de Publicitate, când avea 20 de ani.

”Și pentru mine e un mister cum de nu intram în bucătărie când eram mc. Făceam piața cu bunica, dar altfel, eram afară, la joacă, la cules de corcodușe și apoi veneam când eram chemat la masă și mă puneam să mănânc.”

Citește continuarea pe start-up.ro