Papila: antreprenorii care au făcut business din deviza "nicio masă fără ciorbă"

Maria Burachu și Gabriel Herdean au construit în jurul ideii de ciorbă și supă până au reușit să aibă un restaurant dedicat tuturor celor care își folosesc papilele gustative precum urechea muzicală: să se bucure de lucrurile bune din jurul lor.

Papila, acum, este un loc din cartierul evreiesc, aproape de Piața Rosetti, unde oaspeții găsesc cel puțin o supă în meniu, dar și mâncare din zona preparatelor de confort, de la un sandviș cald la mâncare care să te ducă cu gândul la copilărie: piure, mazăre, mămăligă.

Dar toate cu o atingere a autenticității. Seara, Papila devine mai sofisticată și meniul trece într-o zonă mai rafinată. Iar duminca, Papila trece printr-o nouă schimbare de identitate și devine restaurant cu ramen.

Dar care e povestea acestui mic loc din București, unde, de 6 ani papilele clienților primesc deopotrivă mâncare cu gust, dar și cu nostalgie?

Iubirea pentru zgârciuri

Restaurantul este rezultatul unui proces creativ pe care Maria și Gabi au ales să-l facă într-un moment în care erau suprasaturați de munca lor din 2017 și voiau să-și schimbe cariere. Cu experiență în design și producție, Maria și Gabi au aflat de un program dedicat startup-urilor și s-au gândit că acesta e momentul care să le dea curajul de a face o nouă mișcare în viața lor.

Proiectul inițial de pe hârtie era un local cu supă la pachet, genul de spațiu de unde oamenii să-și ia supa to go, așa cum își iau și cafeaua. Maria și-ar fi dorit să aibă un astfel de loc când era ea în facultate și singurele opțiuni de mâncare atunci când ești în mișcare erau sfântul covrig sau pizza. Doar că gândul ei era spre o supă. Așa cum știa ea din copilărie.

Maria s-a născut și a crescut la București. Se juca la bloc, se cățăra în copaci și își aduce aminte de mama ei care în week-end nu ieșea din bucătărie, de unde pregătea oala de ciorbă și de pilaf, cât să aibă mâncare toată săptămâna. Mama ei lucra la abator, astfel că Maria și-a dezvoltat niște gusturi diferite încă din copilărie: ”îmi plăcea să mănânc zgârciuri și coadă de purceluș. Când eram mică credeam că succesul înseamnă să-mi dea cineva un castron cu scăzături de la oase fierte și zgârciuri, cu multă sare peste ele și aia e viața. Mă vedeam pe un tron mâncând zgârciurile, ca o regină”.

Citește continuarea pe start-up.ro