Blog kudic: Forgiving’s forgetting

Sursa: blogul Sabinei

Unul dintre personajele din “Magicianul”, spune la un moment dat ca a ierta inseamna a uita. M-am intrebat de multe ori daca poti ierta si uita, poti uita dar nu poti ierta, ori poti ierta fara a uita. Singurul raspuns pe care mi l-am putut da a fost ca a ierta in sine este un act care cuprinde si uitarea si ca a ierta este poate cel mai demn, mai frumos si mai bun lucru pe care un om poate sa invete sa il faca.

Incepand cu a se ierta pe sine, a-si ierta limitele, greselile, trecutul sau neputinta, si a-i ierta pe cei din jur. Pe cei care i-au facut rau intentionat sau nu, cei care nu l-au inteles, cei care nu l-au iubit asa cum a vrut sa fie iubit sau cei care au plecat lasand in urma un gol. Putini dintre noi sunt atat de norocosi incat sa fie inconjurati pe parcursul intregii vieti de oameni care sa ne faca numai bine. Nu toti cei care fac parte din lumea noastra pentru diferite perioade de timp ne sunt sau ne raman prieteni. Cineva mi-a spus odata ca un prieten adevarat este cel care apare la usa ta din senin, doar pentru ca te intreba ce faci. A te strange un brate si a-ti spune cateva cuvinte frumoase. Dar acesti oameni sunt rari, sau mai bine zis relatiile acestea nu sunt de gasit la tot pasul. Poate de cei mai multi dintre ei nu ne laga amintiri placute, dar tocmai aceasta cred ca este frumusetea actului de a ierta. Faptul ca poti schimba si alege ce fel de amintiri sa pastrezi si cum sa te raportezi la trecut.

---