Ingenua Kirsten Dunst in apocalipticul Melancholia

Lucrurile se echilibrau intr-o oarecare masura pentru Lars von Trier atunci cand - imediat dupa momentul incomod de la Cannes 2011, cand regizorul soca lumea cinefila cu cateva remarci stangace despre nazism - Kirsten Dunst, protagonista din Melancholia, castiga premiul pentru cea mai buna actrita in cadrul celei de-a 64-a editii a festivalului. Ca si cum era nevoie de inca o confirmare a geniului unui regizor care nu a facut niciodata filme pentru a distra pe cineva ci, mai curand, pentru a-si incomoda audienta.

„De fiecare data cand oamenii ma intreaba despre Cannes, am un moment in care ma intreb: stai putin, care parte?”, spune actrita cu umor in deschiderea unui interviu acordat site-ului american de film „indieWIRE”. In Melancholia, Kirsten Dunst interpreteaza rolul lui Justine, o fire melancolica si depresiva ce observa in noaptea nuntii ei cum o noua planeta planeaza apocaliptic pe cer, deasupra unei receptii ultra-fastuoase ce trebuia sa aduca un sens vietii sale pustii. Nimic prea exagerat pentru stilul imprevizibil al lui Trier, care marturiseste ca personajul principal feminin din ultimul sau film este direct inspirat din propriile depresii si temeri.

Succesul lui Dunst la Cannes pune in perspectiva o alta poveste legata de productia filmului lui Trier. Primele stiri despre nasterea proiectului anuntau participarea actritei spaniole Penelope Cruz in rolul principal al filmului. Asa cum obisnuieste Trier, ale carui filme plaseaza aproape exclusiv personaje feminine in centrul povestii, Justine a fost creata pe masura actritei ce avea sa o interpreteze. Se spune chiar ca ideea initiala a filmului a aparut in urma unor discutii pe care Trier le-a purtat cu actrita spaniola. Penelope ii marturisise regizorului ca fusese foarte impresionata de piesa „Maids” a dramaturgului francez Jean Genet, in care doua servitoare isi omoara stapana. Trier a preluat duo-ul servitoarelor, le-a transformat in surori si apoi, pastrand notele cenusii ale povestii, a adaugat ingredientele propriei sale viziuni apocaliptice despre lume, creand intr-un final o reflexie extrem de sugestiva asupra sfirsitului. Proiectul lui Trier reprezenta o promisiune si pentru cariera lui Penelope Cruz, careia ii lipsea din palmares un film art house de dimensiunea proiectului Melancholia.