Razvan Suma: Muzica clasica, caldura pentru trup si suflet

Razvan Suma este unul dintre cei mai apreciati cantareti din Romania. Cu un repertoriu cuprinzator, Razvan a fascinat publicul romanesc prin talentul si pasiunea sa.

In anul 2012, unul dintre cei mai activi muzicieni romani, cu un palmares generos de concerte in Europa, Asia si America – violoncelistul RAZVAN SUMA – cucerea publicul din 17 orase din Romania prin cele doua editii ale primul sau turneu national solo: „Va place Bach?”.

Gratie raspunsului pozitiv oferit de peste 9000 de spectatori care au umplut salile din tara, in aceasta toamna, RAZVAN SUMA revine in fata melomanilor din Romania si lanseaza spectatorilor sai o noua provocare: „Va place... BRAHMS?”, eveniment organizat de Asociatia Culturala „Analia Selis”.

Intre 8 si 29 octombrie, RAZVAN SUMA va „in-canta” publicul din 13 orase – Iasi, Suceava, Deva, Timisoara, Cluj-Napoca, Baia Mare, Carei, Bistrita, Oradea, Pitesti, Brasov, Arcus si Bucuresti – propunand de aceasta data spectatorilor cele doua sonate pentru pian si violoncel compuse de unul dintre „gigantii muzicii clasice”, Johannes Brahms.

Noi am stat de vorba cu Razvan Suma. Afla mai multe detalii despre el in interviul de mai jos:

1. Care a fost motivul pentru care ai ales ca instrument violoncelul? Ce il face special?

Violoncelul este un instrument special, se spune ca are o caldura care se apropie cel mai mult de cea a vocii umane. Deja din primele zile de scoala eram considerat o "pasare rara", avand o alta optiune fata de ceilalti copii. Intrebarile continuau inerent despre greutatea violoncelului, marimea sau dificultatea de a canta.

Aproape toti parintii care isi trimit copiii la scoala de muzica se gandesc in primul rand la vioara sau pian. Dat fiind ca alegerea unui instrument se face la o varsta foarte « frageda », as spune ca initial optiunea apartine mai degraba parintilor, iar tu o pastrezi si o confirmi mai tarziu sau, daca nu te identifici cu ea, pasesti mai departe pe un alt drum. Parintii mei au fost deci cei care au facut o „medie” intre vioara, la care canta mama mea, si contrabasul la care interpreta tatal meu. Relatia dintre mine si violoncel a evoluat ca cea dintre doi prieteni: ne-am cunoscut, am inceput sa comunicam, am trecut impreuna prin momente foarte frumoase si, de asemenea, prin clipe foarte grele. Cred astazi ca am invatat sa castigam si sa pierdem unul alaturi de celalalt.

Este cunoscut faptul ca peste tot in lume, violoncelistii se respecta si au relatii extraordinare intre ei. Exista parteneriate foarte longevive intre violoncelisti, indiferent ca ele sunt realizate pentru grupuri de muzica de camera, organizarea de festivaluri sau concursuri si nu trebuie excluse gradele de rudenie dobandite in timp intre noi. Eu fac parte de exemplu si din Cvartetul Cellissimo alaturi de Marin Cazacu, Alexandra Gutu si Octavian Lup. Este vorba despre o formatie foarte longeviva, alaturi de care am cantat pentru prima data in urma cu 15 ani.