Iubito, am schimbat asternuturile!

Statisticile arata ca un cuplu in care barbatul insala are mari sanse sa nu se destrame, pe cand un cuplu in care femeia a gustat din fructul interzis, a facut deja primi pasii pe calea pierzaniei. Esti dispusa sa il ierti daca si-a gasit adapost pret de cateva momente in bratele unei anonime? Il primesti inapoi daca iti motiveaza ca fost determinat de presiuni strict fiziologice? Poti sa suporti gandul ca o alta femeie i-a inflacarat imaginatia, obtinand atingerile la care numai tu aveai dreptul? Ii poti suporta parfumul stiind ca intreg trupul ii este imbibat de mireasma strainei care ti-a luat locul timp de cateva ore? Poti sa ii atingi buzele stiind ca ele inca mai poarta urma buzelor alteia? Poti sa cedezi atingerii lui stiind ca o alta femeie a fost binecuvantata de aceleasi mangaieri? Poti sa traiesti cu gandul ca ai alunecat pe locul doi chiar daca el se jura ca tu esti singura din sufletul sau? Poti sa faci dragoste cu el, poti sa te autotorturezi stiind ca si ea a tresarit, si ea s-a simtit femeie in ochii celui care te pune numai pe tine in valoare? Eu una nu pot. Poate as accepta sa il pastrez pana cand devin imuna la otrava pe care el mi-o presara. Insa, fiecare secunda petrecuta in compania lui, cel atat de familiar inainte si atat de strain acum, ar insemna o pierdere, o pierdere a respectului de sine. Suntem femei si incontestabil, suntem sensibile. Cel mai bine ne oglindim in ochii celui care ne iubeste. Cel mai bine ne definim prin intermediul partenerului si a relatiei noastre. Ne consolam cu ideea ca sufletul sau ne apartine, dar nu ne putem refugia prea mult in acest adapost rece, pentru ca stim ca daruindu-si o bucatica din sufletul sau, a irosit o parte din sufletul nostru. In momentul in care unul dintre parteneri insala relatia se redefineste pentru a cuprinde interiorul ei alaturi de amintirea a ceea ce a fost sa fie, gandul la ceea ce ar fi putut sa fie. Cand iubesti universul se comprima pentru a cuprinde numai doua suflete, lasa indeajuns aer pentru ca numai doua suflete sa il poata inspira, pentru ca numai doua inimi sa poata bata. O a treia persoana nu poata decat sa sufoce o relatie. Poate gresesc, poate o aventura va resuscita o relatie ofilita de monotonie, poate o straina ne poate vindeca de miopie si ne poate obliga sa aruncam o privire unei relatii ce se zbate in noroiul a ceea ce i se refuza sa fie. Cu toate acestea, ideea de a ii permite alteia sa imi invadeze intimitatea ma sperie. M-as simti mai putin femeie daca nu as putea detine in intregime iubirea unui barbat. O aventura, un moment de ezitare coplesit de unul de slabiciune si incununat de o clipa in care l-ai pierdut... Povestea continua pe parcursul mai multor clipe in care iti apartine numai tie. Esti insa sigura ca va mai putea fi vreodata numai al tau? Poate sunt o idealista, dar prefer cateva clipe suspendate in eternitate in defavoarea unor clipe fericite sugrumate de ani in sir de suferinta. Un articol de Andra Micu

---