A fost odata ca niciodata...

Fat-Frumos al Albei ca Zapade, Fat Frumos al Ilenei Cosanzene, Fat-Frumos al Cenusaresei. Toate povestile ne invata ca ar exista un Ales. Fiecare om are o jumatate perfecta si nu se poate considera intreg pana cand nu o intalneste. Basme sau adevar? Basme... Nu cred in ales, nu cred in jumatati si nu imi place sa particip la aceasta "dezbatere" doar de dragul de a polemiza. Am avut relatii complete insotite de tacamul din dotare: indragosteala, fluturasi in stomac, respect si... despartire. Admir cuplurile care au reusit sa se maturizeze impreuna, care au trecut peste obstacolele exterioare si interioare, dar pur si simplu nu cred ca as putea iubi pe cineva intreaga viata. E sublim sa te regasesti in celalalt, sa nu ai nevoie decat de iubire, dar in acelasi timp nerealist. Poti sta ani la randul alaturi de o persoana si la un moment dat sa realizezi ca imparti patul cu un strain. Si nu pentru ca nu l-ai cunoscut, ci pentru ca pur si simplu ati evoluat in directii diferite. Nu sunt la fel ca acum 5 ani si nu cred ca voi fi la fel peste inca 5. Cel ce imi este alaturi se va schimba si el, va avea dorinte, interese si nevoi noi. In plus, de fiecare data cand ne indragostim, avem impresia ca nu am iubit niciodata cu atat de mare intensitate. Ultima iubire pare a fi mereu iubirea cea mare. Nu stiu daca suntem construiti sa fim monogami. Stiu ca atunci cand sunt indragostita intregul univers capata sens pentru ca barbatul de langa mine exista, iar intruziunea unui strain ar fi respinsa fara drept de apel. Cu toate acestea, indragosteala nu dureaza o vesnicie si nici nu este de dorit sa dureze atat. Iubirea nu dureaza la nesfarsit decat daca este patologica. Vreau sa traiesc alaturi de acelasi barbat si sa imbatranim impreuna. Vreau sa fim amandoi carunti, sa ne uitam la telenovele impreuna (desi nu imi plac, dar s-ar putea sa imi placa atunci cand viata mea sociala nu va mai fi atat de tumultoasa), vreau sa comentam impreuna stirile din ziar jumatate de zi, vreau sa ii gatesc (desi nu stiu inca si e cam tarziu sa invat), vreau sa ne certam si sa luptam in baston pentru iubirea si atentia nepotilor. Cu toate acestea, imi este teama de inertie, inertia revenirii la independenta si ma gandesc ca orice relatie are drept finalitate despartirea. Daca viata ma va contrazice nu voi fi deceptionata. Andra Adevar... Este absurd sa afirmi ca nu exista dragoste de-o viata... Intr-adevar, oamenii se schimba, dar sentimentele raman - se modifica insa intensitatea si forma, dar acesta nu este neaparat un lucru rau. De ce refuzam sa credem ca Alba ca Zapada, Ileana sau Cenusareasa au trait fericite pana la adanci batraneti alaturi de printii lor? Exista un motiv solid pentru care ni se spun povesti nemuritoare atunci cand suntem copii: fiindca este spre binele nostru sa credem cu tarie intr-un sfarsit fericit. Odata ce crestem si ne "maturizam", observam ca, incet-incet, caramizile ce au cladit acea lume perfecta in care jumatatile se regasesc si se iubesc etern, se prabusesc. De ce? Omul modern, calculat si realist va spune ca motivul este simplu: nimic din tot ceea ce ni s-a spus in frageda noastra pruncie nu este adevarat: "povesti pentru copii...". S-au gandit oare toti acesti oameni (atat de matematici in cugetarile lor) la faptul ca gresim cu totii? Pierduti in lumea lor de calcule si statistici, ei au uitat sa-si urmeze instinctul! Sa fie oare vina povestilor faptul ca ei refuza sa lupte pentru jumatatea lor? Nu cred... pentru ca ele ne invata ca bietul Fat-Frumos s-a luptat aprig cu zmeul, spanul sau cu capcaunul, iar abia apoi a ajuns la printesa. Cu alte cuvinte, pentru a-ti intalni jumatatea, sunt necesare eforturi mari... Ce face Fat-Frumosul zilelor noastre? Zambeste balaurului, incheie afaceri cu el, apoi se gaseste in situatia de a realiza ca printesa partenerului sau ii este predestinata, dar codul nescris al cavalerilor nu ii permite sa-i faca avansuri acesteia... "in plus, nici blonda de alaturi nu e de lepadat; mai bine ma insor cu ea, ca tot femeie e!". Si peste 20 de ani... Balaurul se satura de printesa frigida si plangacioasa si hotaraste ca vrea sa divorteze. Fat Frumos a facut burta (de la bere...), dar nu-si face prea multe probleme, pentru ca blonda lui e cheala si are 200 Kg in surplus. In plus, a pus ochii pe o roscata cu 20 de ani mai tanara si divorteza. Apoi Balaurul si Fat-Frumos se intalnesc la o bere si ajung la (evidenta!!!) concluzie ca... nu exista jumatati! Toti voi, cei care sustineti ca nu exista suflete pereche sau dragoste de-o viata sunteti ori balauri, ori Feti-Burtosi (Andra este exclusa din acesta clasificare...). Depinde de noi, cei care inca mai credem, sa cautam, sa asteptam, sa dovedim ca basmele pot deveni realitate. Iar in acesta situatie. incalecatul pe o capsuna, poate sa nu fie o mare minciuna! Jiji

---