Sub presiunea altarului

M-am trezit asaltata saptamana trecuta (la o intrunire de familie) de catre 30 de matusi si 40 de prieteni de familie care ma compatimeau in fel si chip ca pana la aceasta onorabila varsta nu mi-am gasit perechea... Nu m-au deranjat atat sfaturile si incercarile de ma "cupla", cat privirile pline de subinteles pe care parca citeam cuvintele "Saraca... are cununiile innodate (nici nu sunt sigura ca asa se zice)... n-o sa se marite niciodata". Este oare atat de dificil de inteles ca nu toate ne dorim sa ne casatorim imediat ce terminam liceul si in egala masura nu vrem sa facem copii la 20 de ani? "Lasa mama, ca asa e bine, sa fii parinte tanar". Ajungem la inevitabila disputa privind emanciparea femeii. Oare? Andra spunea ca ea nu se vede casatorita cu un barbat pentru tot restul vietii. Eu ma gandesc ca iubirea pana la adanci batraneti este o perspectiva frumoasa si inca mai sper in ea, dar cred ca ii cresc sansele de supravietuire daca ma casatoresc pe la "batraneti" in speranta ca voi ajunge indragostita si la adanci batraneti. Ma gandesc ca este practic imposibil ca o femeie sa poata si mama, sotie si sa aiba in acelasi timp o cariera de succes. Imi doresc sa fie posibil, dar pe zi ce trece sperantele scad treptat. Se gaseste cu siguranta un domeniu in care sa dai gres, iar cateodata preferi ca acesta sa nu fie viata de familie. Din nefericire, se pare ca toti avem tendinta de a da gres in plan sentimental lustruindu-ne in acest timp o cariera demna de toata admiratia. Citesc tot soiul de povesti de succes prin reviste numai pentru a realiza ca in spatele oricarei reusite se gasesc multe sacrificii (nu ale celui care primenste laurii, dar a tuturor celorlalti din jurul sau). Prin urmare, nu este mai bine sa nu pui bazele unei familii daca stii ca nu vei fi suficient de dedicat acesteia? Unii se cred supra-oameni. Fac imposibilul pentru a avea totul: familia, cariera, dragostea. Un procent prea mic din acestia reusesc. Altii se multumesc sa faca putin si bine. Unele dintre noi devin mame, sau sotii devotate. Le numim femeile de la coada cratitei. Altele aleg cariera si muncesc pe branci pentru a-si face un loc intr-o lume a barbatilor. Spunem ca sunt lesbiene frustrate. Restul fac parte din categoria femeilor bionice care incearca sa le faca pe toate si ajung la 30-40 de ani sa se trateze de isterie (te intrebi din ce motive). Sunt de principiu ca daca vrei, poti! Dar trebuie sa ne cunoastem limitele, sa ne stabilim prioritatile si sa le dam peste nas celor care considera ca sunt mai buni decat noi pentru simplul fapt ca au facut alte alegeri in viata. Nimeni nu stie mai bine decat tine ce iti este potrivit in viata. Iar daca vrei sa iti gasesti jumatatea, nu pune mari baze in intrunirile de familie si in egala masura, nu pune la suflet ce auzi despre tine in cadrul acestor intalniri. Un articol de Oana

---