Victime

Victime. Dar ale cui victime suntem de fapt?! Probabil victimele dorintei de mai bine, victimele incostientei sau poate ale naivitatii constiente. Victimele propriei gandiri, ce-i drept, rudimentara, si nu in ultimul rand, victimele propriului nostru corp.

Concret, ce-am putea face pentru victimele traficului de carne vie? Ce e de facut pentru o fiinta care a fost tratata ca o bucata de carne, o marfa vaduta, plasata de la un peste la altul, imprumutata sau chiar lasata ca garantie?

E deplorabil. Nu stiu daca exista ceva mai injositor. Sa fii maltratata, batuta cu bestialitate pentru simplul fapt ca nu-i permiti unei scursuri umane sa-ti atinga corpul, nu-l lasi sa-si satisfaca (puna in practica) toate fanteziile fetisiste sau, mai rau, masochiste. Cu ce poate fi invinuita o femeie, mai degraba o fata , pentru faptul ca, buna dreptate, sustine ca trupul ii apartine ei si doar ei si ca numai ea poate dispune de el dupa bunul sau plac, fara a fi constransa de cineva. Corpul ii e cea mai de pret posesiune. Pacat pentru ca si-a dat seama abia acum.

Ei, racolerii , pestii exista peste tot. In bodegile de la colt de strada, in cele mai la moda/ trendy cluburi, frecventate exclusiv (numai de ) oameni “de firma”. Poate chiar azi/ saptamana asta ai stat de vorba cu el, tipul care a intrat in vorba cu tine la supermarket. Dragut, amabil, aparent inofensiv. Dar oare ce se ascunde in spatele mastii “baiatului simpatic din vecini” ? Figura lui iti poate parea familiara, manierele lui alese, limbajul (deosebit) de ingrijit, elevat chiar. Sau... te simit atrasa, hipnotizata, as putea spune, de fizicul lui de o frumusete brutala, de primitivitatea aparenta si inselatoare a tipului ce s-a aratat atat de prietenos fara niciun motiv.

Ii pic in plasa. Ii devin prietena, apoi iubita. Peste cateva luni ma trezesc prizoniera. Unde?! Nu stiu unde sunt. Habar nu am cum de am ajuns aici. Ce mi s-a intamplat? Ce caut in locul asta ? Parca as fi intr-o pestera putin modernizata. Ma uit in jur. Gri si pustiu. E sinistru. Sunt uimita, dezgustata, oripilata. Cum de am ajuns aici...?! In mainile lui am picat? Unde-mi e iubitul, cavalerul meu care ma apara de toate ?
Incep sa cred ca-i doar un cosmar oribil. Trebuie sa fie ! Nu poate fi adevarat! Trebuie sa ma trezesc !

---