Provocare

Ma laud ca sunt un om care face de cele mai multe ori ceea ce isi doreste. De fapt, nu ma laud propriu-zis. Sunt mandra de aceasta capacitate/ calitate/ defect (nu stiu exact ce e) al meu. Doar in cazuri exceptionale ma fortez sa fac ceea ce nu-mi place, nu vreau sau n-am chef in acel moment. De obicei imi urmez starile interioare.

Citeam pe undeva ca acesta este unul din secretele fericirii. Ceea ce ma face, inevitabil, sa ma intreb: eu sunt fericita? De cele mai multe ori da, sunt.

Cred ca e o chestie care tine strict de felul in care ne punem problema. Ce e mai important pentru mine? Sa ma simt eu bine sau sa fac ceea ce trebuie, e bine, e indicat, ceea ce ma sfatuiesc ceilalti etc. ? Pentru mine cel mai important este ca eu sa ma simt bine. Puneti-va aceasta intrebare si dati un raspuns sincer. Poate ca inca nu e prea tarziu sa schimbati lucrurile care nu va plac.

Poate ca sunt eu o persoana mai (nu stiu care ar fi cuvantul cel mai potrivit )... iresponsabila. Si spun iresponsabila pentru ca acesta este cuvantul cu care ii catalogam pe cei care isi neglijeaza uneori indatoririle din motive pe care noi, cei responsabili, le consideram puerile sau pur si simplu nu le intelegem. Si nici nu incercam sa le intelegem. Sau poate ca sunt doar norocoasa ca nu am intrat niciodata in bucluc din cauza ca mi-am neglijat indatoririle deoarece simteam nevoia sa fac cu totul altceva sau pentru simplul fapt ca nu aveam chef in acel moment sa le indeplinesc.

Poate parea copilaros ceea ce spun, dar pentru mine asta inseamna libertatea. Asta inseamna sa nu-ti impui limite pe care in general oamenii si le impun intr-o societate. Nu ma intelegeti gresit, nu am absolut nimic impotriva limitelor. Ele sunt necesare pentru evitarea haosului si pentru pastrarea civilizatiei in parametrii normali. Eu ma refer la limitele lipsite de sens pe care ni le impunem singuri, niste limite inutile care ingradesc libertatea spirituala si care ne impiedica sa facem lucruri simple si relaxante ( lucruri care nu necesita nici bogatie, nici foarte mult timp, nici orice altceva ar putea servi drept scuza pentru propria incapacitate/ lipsa de vointa de a ne indeplini micile dorinte de moment). Limite care nu fac altceva decat sa ne umple de frustri. Pentru ca - trebuie sa recunoastem - traim intr-o lume plina de oameni frustrati.

---