Mama, de ce nu intelegi ca esti frumoasa?

Trecand prin fotografiile facute cu telefonul meu, vad aceasta poza. Sunt socata. Cine a facut aceasta poza hidoasa cu mine?

Dezgustul si nervii ma cuprind, iar ochii mi se umezesc. Chiar cand vreau sa o sterg, baiatul meu intra in bucatarie.

"Stii cine mi-a facut aceasta poza?" - il intreb nervoasa.

Ii intorc ecranul telefonului pentru ca el sa vada despre ce vorbesc. Pe fata lui apare un zambet.

"Eu am facut-o. Erai asa frumoasa stand acolo, nu m-am putut abtine."

"Stiti ca trebuie sa ma intrebati inainte de a imi folosi telefonul pentru a face poze." - spun eu.

"Stiu." - imi marturiseste... "Dar, mama, uite cat de frumoasa esti."

Ma uit din nou la poza si incerc sa vad ce vede el. Fiica mea intra si ea in bucatarie si se uita la imagine.

"Ar putea fi o carte postala, mama." - spune ea zambind. "Esti atat de frumoasa, fara griji. Imi place mult poza."

Respir adanc... Exact de asta aveam nevoie. Intotdeauna am fost setata sa ma concentrez asupra defectelor si imperfectiunilor. Incerc sa ma uit mai atent la imagine. Inca vad coapsele denivelate din cauza grasimii. Dar mai vad si o mama obosita care se relaxa dupa o plimbare de cateva ore pe plaja cu copiii. Inca vad bratele dolofane. Dar vad si bratele puternice ale unei mame care tocmai ce isi ajutase copiii sa se urce pe o stanca pentru a vedea mai bine... Inca vad o femeie grasa care vrea sa isi ascunda corpul greu si mare. Dar mai vad si o mama aventuriera care isi iubeste copiii din toata inima.

La fel ca multe femei, m-am luptat cu greutatea cea mai mare parte din viata mea. Nu e ceva de care voi scapa vreodata; nu am o constructie a corpului firava... niciodata nu am avut.

Acum, sunt mai grasa decat am fost in ultimii 10 ani... Dar totusi...

De data asta nu am lasat ca greutatea sa ma opreasca din a fi fericita. Acum port bluzite, rochite si costume de baie in public. Uneori mi se pare ca sunt atractiva.

Da, m-ati auzit... "Ma simt draguta. Da, draguta."

Sa fie oare pentru ca imbatranesc? Poate ca nu mai trebuie sa ma ingrijorez atat de mult cu privire la modul in care arat? Sau poate ca micutii mei ma privesc cu ochii lor adorabili?

Sincer, nu mai conteaza. Important este ca nu imi mai urasc corpul. Acesta este un pas imens pentru mine si trebuie sa recunosc ca uneori nici nu imi vine sa cred. Nu renunt la exercitiile fizice si la o alimentatie sanatoasa. Voi depune eforturi in continuare pentru ca vreau sa fiu sanatoasa.

Insa acum, chiar in acest moment, vreau sa imi iubesc corpul asa cum este el. Vreau sa fie in regula sa ma privesc si sa ma vad asa cum ma vad copiii mei.

Va multumesc, dragii mei copii. Voi mi-ati schimbat viata.

sursa material: bridgettetales.com

foto interior si prima pagina: Alex Zabusik, Shutterstock