Puterea suprema

Intr-o dup� mas� de var�, cand oboseala i�i f�cea apari�ia incet dar sigur, mi-am dat seama ce imi lipsea. Iubeam, dar nu eram iubit�. Am r�mas privind in gol. In acel moment mi-au ap�rut in minte toate intampl�rile din ultimii ani. Prima intalnire, primul s�rut, primul prieten,al doilea, nunta... . Cum am putut fi atat de proast� �i de naiv�? De fapt nu am fost nici proast� nici naiv�, am crezut c� a�a trebuie s� procedez, s� dau iubire, s� nu cer prea mult ca el s� fie mul�umit. F�ceam toate astea s� fie bine, pentru c� a�a am fost inv��at�. Aveam impresia ca dac� el e mul�umit imi merge �i mie bine, �i totul e ok. Dar de la un moment dat se purta urat �i eu nu mai �tiam ce s� fac. Am inceput s� spun ce nu imi pl�cea, dar nu a fost bine. Am inceput s� plang, dar nici a�a nu a fost bine. Mi-am dat seama c� nu m-a iubit niciodat�. M-a luat ca s� fiu �i eu luat� �i el la casa lui. M-am uitat in oglind�, ar�tam bine inc�, f�ceam o groaz� de lucruri frumoase �i bune, ca�tigam mul�umitor pentru o femeie. Ce era? Ce mai trebuia s� fac? M-am gandit s� mai las pu�in de la mine. Aveam �i eu gre�elile mele, doar nu suntem perfec�i.

Apoi, in acea dup� mas� de var�, singur� in biroul meu, mi-am dat seama c� nu pot fi fericit� decat dac� sunt iubit�. De fapt asta lipsea. Of doamne. Am �tiut tot timpul c� nu m� iube�te, dar nu am vrut s� recunosc. Am zambit resemnat� �i am inceput s� plang. Nu plangeam pentru c� nu m� iubea �i pentru c� am suferit atat de mult in timp, plangeam pentru c� imi d�deam seama cat de indiferent imi este. Atunci am avut puterea s� recunosc ce imi trebuia �i ce aveam in suflet. Toat� lumea imi spunea ce bine ar�t, ce lucruri deosebite fac. Ani de zile am incercat s�-l fac s� vad� �i el aceste lucruri. M-am dus cu inima deschis� spre el tot timpul, m-am b�gat in patul lui, am fost dr�gu�� �i r�bd�toare, dar astea nu l-au impresionat �i nu mi-au adus fericirea. S�-l p�r�sesc nu puteam, copii nu trebuie s� sufere din prostia p�rin�ilor. Dar p�rin�ii pot fi de�tep�i, s� i�i fac� via�a frumoas�. Inainte de nunt� nu am mai vrut s� m� mai m�rit. Mama mi-a spus ca pot s� renun�, dar din mai multe cauze am mers inainte. Mama m-a intrebat atunci de ce nu mai vreau, iar eu i-am spus: „Nu cred c� m� iube�te”. Nici nu �tiam cat� dreptate aveam. M� gandesc de multe ori c� trebuia s� fac copii ace�tia minuna�i care sunt alinarea sufletului meu, �i de asta am mers mai departe. Copii nu sunt de ajuns pentru a fi implinit�. Sunt sufletul �i via�a mea, dar ceva mai trebuie. Trebuie IUBIRE. S� primesc IUBIRE. �i aici nu este vorba de iubire de copii �i p�rin�i e vorba de iubirea dintre o femeie �i un b�rbat.

---