Mi-am visat alesul

Fiecare dintr noi are o poveste a lui, o poveste ce ne face unici in felul nostru. Adeseori, oamenii par carti in care zilnic sunt scrise pagini, pana cand cerneala ajunge la un sfarsit si ne asezam in bibloteci pe vecie.

Viata mea era lipsita de culoare pana cand un vis avea sa schimbe totul. Cred ca in viata fiecaruia apare ceva aparent banal care modifica cursul vietii.

Totul a inceput in primele luni ale anului 2006 cand am visat ca un barbat ma astepta in fata piramidelor. Cateva zile visul acela ma tot bantuia caci ma tot intrebam cine era acea persoana.

Zilele au trecut, iar eu nu mai dadeam atata importanta faptelor anterioare. Acum deja se facuse vara (luna iulie) si eram la munte in vacanta. Intr-o dupa-amiaza m-am dus la un internet cafe sa-mi verific mailul. Atunci un barbat din “tara piramidelor” a inceput sa vorbeasca cu mine. Nu ne intelegeam foarte bine, dar dupa ce a vazut ca imi place tara lui cu adevarat totul a inceput sa decurga normal. In clipele urmatoare am putut sa-l vad pe webcam.

Cand l-am privit am avut un soc de nedescris, insa placut. El era barbatul din visul meu, purta chiar si aceeasi imbracaminte. Ramasesem impietrita crezand ca tot ce traiesc este un vis, dar unul care avea sa se transforme in realitate.

In ziua aceea el nu ma vazuse, dar dupa o luna lucrurile capatasera un alt contur, caci acum si el avea sa ma vada. Cand m-a zarit, a fost la fel de socat ca si mine, caci ma cunostea dintr-un vis unde ma imbratisase.

Dupa ce m-a mai privit si-a amintit ca, la varsta de 8-9 ani, desenase o fata cu ochii verzi si parul saten (aceea sunt eu). Au trecut zile si am realizat ca intre noi exista o iubire puternica si o legatura de suflet.

Desi suntem la departare unul de celalalt ne simtim apropiati sufleteste . Niciodata nu mi-a trecut prin minte ca cineva va putea aduce lumina in viata mea asa cum o face el. De fapt ne-am creat o lume a noastra, o lume care ma tot cheama. Adeseori simt ca sunt o petala, dar ma intreb daca vantul ma va purta spre dragostea lui. Numai el va intelege singuratatea in care zac, caci stau adesea si ma uit cum intunericul acopera imprejurimile. Pleoapele mi se inchid si gandul imi zboara departe acolo unde ma astepta, vad cum vantul mangaie imprejurimile, dar atingerea lui lipseste. Sunt atatea momente cand ma uit in oglinda si vad chipul lui.

---