In ziua in care voi avea un fiu....

In ziua in care voi avea un fiu voi incerca sa fac exact opusul a ceea ce face toata lumea. De la varsta de trei ani voi incepe sa ii spun zi de zi: "Dragul meu, nu trebuie sa devii un inginer. Nu trebuie sa devii un avocat. Nu conteaza cine vei fi cand vei creste. Vrei sa fii medic? Super! Vrei sa fii comentator sportiv? Super! Un clovn in mall? Ce alegere minunata!"

Si apoi, cand va avea 30 de ani va veni la mine... acel clovn transpirat, desenat pe fata, cu inceput de chelie - si imi va spune: "Mama, am ajuns la 30 de ani si sunt clovn in mall. Acest stil de viata ai vrut pentru mine? Ce ai crezut cand mi-ai spus ca nu trebuie sa invat? Care au fost scuzele tale, mama, sa ma joci cu prietenii mei inainte de a imi face temele?"

Si eu voi spune: "Dragule, eu doar am vrut sa fiu o mama buna. Nu am vrut sa te presez cu nimic. Am vazut ca nu ai niciun interes pentru matematica. Pe de alta parte, ma bucuram cand te vedeam jucandu-te cu prietenii tai."

Iar el imi va raspunde: "Eu nu stiam... eram doar un copil! Nu eram in pozitia de a decide nimic. Insa tu... tu mi-ai distrus viata."

Eu ma voi apropia de el, il voi privi fix in ochi si ii vor raspunde: "Asculta, fiule! Exista doua tipuri de persoane pe aceasta lume: cele care isi traiesc propria viata si cele care joaca jocul vinei. In cazul in care nu mai poti... esti un idiot!"

El va exclama "Ah!"... si va pleca nervos. Apoi nu va mai vorbi cu mine niciodata.

Sau... lucrurile se pot intampla altfel: In ziua in care voi avea un fiu, voi incerca sa fac ce face toata lumea. De la varsta de trei ani voi incepe sa il invat ce este bine si ce este rau: "Nu fi idiot, gandeste-te la viitorul tau. Fa-ti temele la matematica. Doar vrei sa faci ceva cu viata ta!"

Si apoi, cand va avea 30 de ani el va veni la mine - acel programator transpirat, cu riduri adanci pe fata si inceput de chelie - si imi va spune: "Mama, am 30 de ani si lucrez intr-un birou alaturi de alte 20 de persoane. De dimineata pana seara. Nu am familie, nu am iubita. La ce te-ai gandit, mama, cand mi-ai spus ca un loc de munca ma va face fericit? Ce ai incercat sa realizezi cand m-ai fortat sa invat bine la matematica?"

Si eu voi spune: "Dragule, am vrut doar sa primesti o educatie buna. Am vrut sa ma asigur ca exista o gama larga de oportunitati disponibile pentru tine."

La aceasta el imi va raspunde: "Cum imi sunt aceste oportunitati de folos cand eu ma simt mizerabil? Astazi am trecut pe un clovn din mall si l-am invidiat. Era fericit. As fi putut fi in locul lui, sa stii. Dar tu... tu mi-ai distrus viata."

Iar eu ma voi apropia de el, il voi privi in ochi si ii voi spune: "Asculta, fiule! Exista doua tipuri de persoane pe aceasta lume: cele care isi traiesc propria viata si cele care joaca jocul vinei. In cazul in care nu mai poti... esti un idiot!"

El va exclama "Ah!"... si va pleca nervos. Apoi nu va mai vorbi cu mine niciodata.

Sau... s-ar putea intampla diferit. In ziua in care voi avea un fiu voi incerca sa las lucrurile sa se intample. De la varsta de trei ani voi incerca sa ii spun tot timpul "Eu sunt langa tine... Sunt aici sa te iubesc. Daca vrei sfatul meu, fiul, mergi la tatal tau. Nu vreau ca eu sa fiu cea care ia deciziile finale."

Si cand va avea 30 de ani, va veni la mine - acel regizor de film obosit, cu o privire trista in ochi - si imi va spune: "Mama, am 30 de ani. Cand eram copil voiam doar sa primesc atentia ta. Ti-am dedicat 10 filme si 5 piese de teatru. Am scris o carte despre tine, mama. Se pare ca nimic nu conteaza pentru tine. De ce nu ti-ai exprimat niciodata punctul de vedere? De ce m-ai pus tot timpul sa vorbesc cu tata?"

Iar eu voi spune: "Draga, am vrut doar sa iau deciziile potrivite pentru tine. Pur si simplu am incercat sa fiu acolo si sa iti ofer dragostea mea. Ti-am spus sa vorbesti cu tatal tau pentru ca el este cel care se pricepe la aceste lucruri."

Iar el imi va raspunde: "De ce sa ma duc la tata cand eu aveam nevoie de tine? Toata viata mea am avut nevoie de tine... As fi dat orice pentru a crede cu adevarat in mine. O singura data, mama. Sa spui ca esti mandra de mine. Insa niciodata nu s-a intamplat asta. Tacerea ta, detasarea ta - acele lucruri mi-ai distrus viata.

Iar eu ma voi apropia de el, il voi privi in ochi si ii voi spune: "Asculta, fiule! Exista doua tipuri de persoane pe aceasta lume: cele care isi traiesc propria viata si cele care joaca jocul vinei. In cazul in care nu mai poti... esti un idiot!"

El va exclama "Ah!"... si va pleca nervos. Apoi nu va mai vorbi cu mine niciodata.

Important! Aceasta mica povestioara este un bun "vaccin" impotriva perfectionismului matern - nevoia de a deveni o mama ideala. Indiferent de cat de mult ne straduim sa fim parintii perfecti, in momentul in care copiii nostri vor fi mari tot vor avea de spus cateva lucruri despre noi si modul in care i-am crescut.

sursa material: Svetlana Khmel via BrightSide

foto prima pagina: Africa Studio, Shutterstock