Cred ca fericit e cel ce-si permite si momente de nefericire publice.
Mi se intampla des sa ma mai intalnesc cu fosti colegi de televiziune. Oameni ce erau celebri si intre timp lucrurile s-au mai nuantat. Nu mai lucreaza in televiziune, fac lucruri dincolo de asta, caci exista viata si dupa celebritate. Dar trebuie sa te obisnuiesti cu ea.
Toate intalnirile astea intamplatoare au ceva in comun. Eu intreb instinctiv: “ce mai faci?”. Si de aici urmeaza de partea cealalta un discurs interminabil despre cat de bine le este. Ca fac si aia, ca fac si cealalta, ca merg lucrurile. Ca sunt fericiti. Si in general e proportionalitate inversa a lucrurilor pe care banuim cu totii. Cu cat celalalt e mai inversunat sa-ti fie clar ca-i este bine, categoric pleci cu impresia ca-i merge rau. Doar ca in privinta asta as acorda prezumptia de nevinovatie. E o intuitie ca odata ce-ai fost la tv, orice ai face dupa e o forma de esec. E o prezumptie ca de la televizor nu se pleaca din vointa proprie. Si atunci fiecare porneste brusc in cursa aceasta justificativa. Suntem pe undeva obligati la avea success, nimeni nu vrea sa imparta o poza cu oameni ce-si traiesc decent esecul.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Radu Vâlcan, ținta criticilor din online, din cauza hainelor pe care le poartă: Adela te găsește foarte atractiv, maimuțărit așa
- Ilinca Vandici a reușit să îl ierte pe fostul soț, după divorț, de dragul fiului ei. Ce relație are acum cu Andrei Neacșu?
- Cea mai frumoasă ținută de la Premiile Oscar, după părerea Danei Budeanu: Singura rochie frumoasă...
La asta ma gandeam ieri cand imi verificam newsfeedul. Cu totii ne zbatem sa parem ca ne merge. Ca traim o viata instalata in certitudini. Ca am ajuns ce trebuie. Ca e ireversibil. Facebookul e o lume virtuala in care noi cu totii suntem ce-am vrea sa fim. Facebookul ne-a facut fericiti. Dar mi-am dat seama ca lucrurile au luat-o un pic razna cand am primit o poza de la o actrita de succes mediu, cu care nu mai stiu cum am sfarsit prieten. Era o poza cu copilul ei. Intuiesc ca e o greseala, si-i raspund cu doua semne de intrebare. Replica ei asta mi-a spus, lucrurile scapa de sub control: “E fiica, mea. Ma laud si eu : )”. Deci cumva au cazut aparentele. Cand publici pe wallul tau e o mica nevinovatie acolo. Dar cand trimiti poze in mesaje private e clar ca din asta nu se poate iesi cu bine.
De aceea m-am hotarat sa pledez pentru dezincriminarea nefericirii. Atunci vom fi din nou fericiti, cand vom avea voie si la nefericire. Cred ca fericit e cel ce-si permite si momente de nefericire publice. Fericit esti cand iti permiti insuccese. Credeti-ma, insuccesul nu e la-ndemana oricui.