Mama lui ne-a despartit!

Inca din prima zi a relatiei noastre, mama lui Liviu a fost o prezenta constanta, intr-un fel sau altul. Fie ca-l suna sa-l intrebe unde si cu cine este atunci cand stia foarte bine ca este cu mine, fie ca ii impunea sa ajunga acasa la o anumita ora pentru a o ajuta cu o treaba marunta tot atunci cand stia dinainte ca va fi cu mine, niciodata nu a existat o limita intre timpul pe care-l petrecea cu mine si timpul pe care-l petrecea cu ea.

Cum am intrat la facultate, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi caut un job part time, pentru ca nu reuseam sa ma intretin doar din banii pe care mi-i trimiteau lunar parintii mei. Nu provin dintr-o familie instarita, parintii mei fiind oameni cu putina educatie, dintr-un orasel mic, dar sunt oameni minunati, bine crescuti si deschisi la minte. Proaspat studenta, m-am angajat la un call center, iar pe Liviu l-am cunoscut la ziua de nastere a unei colege de serviciu. M-a atras faptul ca era un tip foarte vorbaret, simpatic, ce sa mai…era sufletul petrecerii si toate fetele il sorbeau din priviri! Categoric, era genul acela de barbat care stie cum sa atraga atentia asupra lui si sa se faca placut de toata lumea. Intamplarea a facut sa avem o parte de drum comun, asa ca dupa petrecere am impartit un taxi pana la Piata Romana; tot drumul am ras impreuna si simteam ca ne cunoastem de o viata, iar eu n-am fost niciodata o persoana timida, asa ca i-am cerut numarul de telefon si id-ul de messenger.

Am inceput sa vorbim in fiecare seara despre vrute si nevrute, stateam ore intregi in fata calculatorului si radeam ca nebunii, dar purtam si conversatii profunde, in timpul carora ajunsesem sa cred ca am putea avea o relatie foarte frumoasa, pentru ca vedeam lumea la fel, aveam atat de multe lucruri in comun, ceea ce nu mi se mai intamplase pana atunci cu nici un baiat. Tot eu am luat initiativa si, peste cateva zile, l-am invitat sa bem o cafea seara. El a acceptat fara sa stea pe ganduri. Peste un sfert de ora dupa ce ne-am intalnit, l-a sunat maica-sa si l-a luat la intrebari – cu cine esti, ce faci, cand te intorci. Spre surprinderea mea, el a fost amuzat de acel telefon si i-a raspuns calm, cu detalii, lucru pe care eu nu l-as fi facut niciodata la o prima intalnire. Insa imi placea prea mult tipul ca sa tin cont de asemenea detalii neinsemnate, cu toate ca acum, cand am trecut deja prin aceasta experienta, imi dau seama ca ar fi trebuit sa-mi pun mai multe intrebari si sa-mi dau seama ca o mama care isi suna baiatul de 22 de ani sa-l intrebe cu cine e in oras si ce face nu e chiar normala.

---