Iubitule, munca mea inseamna �videochat!

M-am hotarat sa scriu aceasta confesiune pentru iubitul meu… Este prima data in viata mea cand iubesc cu adevarat si am o relatie de aproape un an cu un barbat extraordinar, alaturi de care mi-as petrece tot restul vietii, daca imi va accepta trecutul. Nu am puterea de a-i spune povestea mea in fata, privindu-l in ochi, asa ca o trimit la voi, ca pe o confesiune, stiind ca el o va vedea si va intelege, sper…

Iubitule, cam cu doi ani inainte de a te cunoaste pe tine, eram cu totul si cu totul alta persoana decat cea pe care o cunosti tu acum. Abia venisem in Bucuresti la facultate, de la coada-vacii cum ar spune multi si cum spuneau de fapt multi colegi ai mei, ironizandu-ma pentru ca nu aveam bani nici de haine, nici sa ies in oras cu ei, nici macar sa-mi cumpar cartile pe care ni le cereau profesorii la curs. Tu mi-ai cunoscut familia si ai vazut ca sunt oameni nevoiasi, care n-ar fi avut cum sa imi trimita bani sau sa ma ajute in vreun fel… Tot ce puteam spera la inceputul facultatii era ca imi voi gasi un serviciu din care sa imi pot plati caminul, mancarea si eventual sa-mi cumpar cate ceva si pentru mine. Dar n-a fost sa fie asa.

Totul a inceput cand am vrut sa fiu ca toti colegii mei si mi-am facut profil pe un site de prietenii; am pus cateva poze cu mine, descrierea mea, pentru ca vroiam sa imi fac noi prieteni, sa nu ma mai simt atat de singura intr-un oras mare, in care eram complet pierduta… La putin timp, am primit un mesaj privat de la un barbat care imi spunea ca arat exact ca un model si ca, daca vreau un serviciu cu un castig bun si program flexibil, mai ales ca vazuse ca eram studenta, are o oferta de nerefuzat pentru mine si mi-a lasat un contact de messenger. Eram foarte curioasa ce avea sa-mi spuna acel barbat, ce loc de munca imi putea oferi, mai ales ca deja fusesem la cateva interviuri la care nu m-au angajat, ba ca nu aveam experienta, ba ca eram studenta si vroiam sa lipsesc prea mult de la munca pentru a ma duce la cursuri, tot felul de motive care, in scurt timp, m-au demoralizat. L-am contactat pana la urma pe acel barbat, am aflat ca il chema Victor si ma chema a doua zi la un interviu pentru un serviciu care se numea videochat… Am aflat apoi ca puteam sa locuiesc chiar la sediul firmei lor, pentru ca aveau camere speciale pentru fetele care lucrau acolo, deci scapam de plata caminului, aveam salariu in functie de cat lucram si puteam ajunge lejer la 1000 de dolari pe luna. Cand am auzit de o asemenea oferta, inchipuie-ti, in starea de disperare in care ma aflam, nici nu imi mai pasa de ce trebuia sa fac… vroiam doar sa scap din mizerie si sa ma realizez, intr-un fel sau altul…

---