Anca Constantinescu, artist plastic: Îmi doresc că lucrările mele să fie o sursă de introspecție

Arta contemporană românească va avea un nou suflu.

4 artiste s-au unit și au format grupul „Himerele” după ce s-au cunoscut ca profesoare la un liceu de artă din București. Anca Constantinescu este una dintre fondatoarele grupării, și-a propus să promoveze arta contemporană românească, atât pe plan național, cât și internațional.

Anca a descoperit pictura încă de mică, iar pasiunea ei pentru artă a fost atât de mare încât a avut curajul să se reprofileze chiar dacă avea în față o carieră promițătoare în IT. Cu toate acestea Anca ne spune că niciodată nu s-a simțit mai fericită și mai împlinită ca acum.

În 2014 a început cursurile la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Naționale de Artă București, iar trei ani mai târziu a debutat cu prima ei expoziție de la Teatrul Elisabeta din Capitală. Pe măsură ce anii au trecut, Anca a continuat să își promoveze arta, iar expozițiile la care a participat, precum cele de la Palatul Mogoșoaia sau Muzeul Gorjului din Târgul Jiu, au rămas aproape de sufletul ei și astăzi.

Atunci când pictează se gândește la grupul ei de apropiați, familie sau prieteni deoarece asta îi oferă cea mai multă inspirație. De altfel, temele ei sunt concentrate pe relațiile dintre oameni, pe empatie, curaj, prietenie și acceptare a diferențelor dintre oameni din ziua de azi.

Tablourile ei comunică dincolo de vizual și reușesc să atingă acele corzi sensibile asupra cărora privitorul meditează atunci când ajunge acasă.

Gruparea Himerelor își propune să nu se limiteze doar la pictură. Ea vrea să înglobeze diferite moduri prin care femeile se exprimă în artă, fie că este vorba despre dans sau sculptură. De la momentul fondării și până în prezent s-au alăturat mai multe artiste. Acestea colaborează strâns, oderindu-și sfaturi, însă procesul de creație rămâne unul solitar, fără intervenții directe în lucrările celorlalte.

1. Ce anume te-a determinat să studiezi pictura și de ce ai dorit să te reprofilezi? Am observat că ai studiat Facultatea de Automatică și Calculatoare dar și Informatică Managerială din domeniul Cibernetică – practic ai trecut de la un profil real la un profil uman.

Culorile, arta și procesul creativ în sine m-au fascinat încă de când eram copil, însă în timpul școlii am privit pictura doar ca pe un hobby. La îndemnul profesorilor și a familiei mele am luat decizia de a urma o carieră în IT însă, deși avansam în respectiva carieră, mi-am dat seama că pasiunea mea adevărată este pictura și că eu nu mă mai regăseam în mediul tehnic.

Astfel, la 26 de ani am avut curajul să-mi schimb complet direcția profesională și să mă dedic în totalitate artei. Așa am ajuns să studiez pictura la Universitatea Națională de Arte din București. În sfârșit am simțit că îmi urmez chemarea, iar acum mă simt fericită și împlinită că îmi urmăresc pasiunea într-un domeniu care îmi aduce atât de multă bucurie și de satisfacție.

2. Te ajută într-un fel gândirea tehnică/analitică în actul de creație ? Cum?

Da, mă ajută pentru că sunt mai organizată în gândire, iar ideile mele creative sunt structurate.

Mă ajută mult dacă am un mod de lucru logic, iar etapele pe care le urmez sunt bine puse la punct. Pentru mine actul creativ în sine reprezintă un proces bine definit, unde fiecare pas este influențat de ce s-a întâmplat sau ce am realizat eu până în acel moment, similar unei scheme logice. Astfel reușesc să țin sub control ideile sau impulsurile care mă asaltează în timp ce lucrez și care ar putea să mă abată de la ideea/conceptul de la care am pornit și care ar putea să strice lucrarea.

Desigur, mai trebuie să menționez aici că formarea tehnică mă ajută în procesul de editare pentru crearea schițelor digitale de care mă folosesc. Utilizez diverse programe de editate a imaginilor care îmi conferă compoziția exactă a ceea ce îmi doresc să pictez pe pânză.

3. Ce înseamnă prietenia și toleranța pentru tine și de ce lucrările tale gravitează în jurul acestor cuvinte/simboluri?

Pentru mine cele două sunt concepte fundamentale, atât în viața personală, cât și în cea profesională respectiv în actul artistic. Ele nu sunt doar niște teme pe care le explorez, ci și o sursă de inspirație constantă.

Prin lucrările mele eu nu caut să mă exprim doar din punct de vedere estetic. Ele reprezintă pentru mine o călătorie interioară în care explorez complexitatea actului de comunicare și conexiunilor umane. Aici mă folosesc de diferite teme artistice pentru a mă exprima, de la picturi abstracte care sugerează interacțiuni subtile, până la portrete care explorează complexitatea emoțiilor și a relațiilor.

„Apropiere pas cu pas” sau ”In the Mirrors” sunt serii pe care le dau drept exemplu întrucât ele reprezintă modul în care eu abordez temele prieteniei și importanța înțelegerii reciproce în artă. Fiecare lucrare reprezintă o poveste profundă exprimată estetic și care ilustrează modul în care ne conectăm unii cu alții și cum ne acceptăm diferențele.

Sper ca prin arta mea să îl provoc și să îl inspir pe privitor să mediteze asupra propriilor relații și să își îmbunătățească modul în care comunică și interacționează cu cei din jurul lui. Îmi doresc că lucrările mele să fie o sursă de introspecție care să îi determine pe oameni să aprecieze diversitatea și să cultive relații bazate pe respect și pe empatie.

4. Am observat că în picturile tale folosești culori vii în diferite nuanțe – cum ai ajuns la acest stil și de ce îl folosești? Ce anume te-a inspirat ?(Artist/conjunctură)

Eu mereu am apreciat culorile vii și am avut ocazia să le admir nu numai în lucrările artiștilor contemporani precum Katharina Grosse, Holton Rower sau Ian Davenport, dar și în cele ale lui Mark Rothko ori Vincent van Gogh.

Primele lucrări le pictam cu timiditate, foloseam culori grizate și o paletă cromatică limitată. Am avut o relație ambivalentă cu culoarea, mă intimida, iar în mintea mea pulsau o mare de idei. Cu pași mici am început să mă aventurez și să experimentez cu nuanțe mai vii, materiale și tehnici noi pentru mine. Treptat, lucrările mele au evoluat spre abstract, așa cum s-a văzut și în seria „Annke și mai cum?”.

Arta pe care am reușit să o creez până la acel moment a suferit o schimbare și mai profundă odată ce m-am mutat în Olanda împreună cu soțul meu. Am fost plină de entuziasm întrucât eram înconjurată de locuri noi, dar eram departe de familie, prieteni și mă aflam într-un atelier de pictură nou și gol pe care îmi doream să-l transform într-un spațiu personal, plin de lucrări. Chiar dacă în acea încăpere mă simțeam inspirată, vremea mohorâtă din Olanda a avut o mare influență asupra procesului meu creativ. Această experiență a fost suficient de puternică încât să mă motiveze să lucrez în culori intense și saturate, unde am folosit contraste puternice pentru a aduce mai multă lumină și culoare în lumea mea.

5. Spune-mi mai multe despre noul grup de artă pe care îl promovezi și în care sunt implicate și prietenele tale. Cum a luat naștere? Ce are la bază? Ce obiective are?

„Himerele”, acesta este numele grupului din care fac parte. La început, am fost patru artiste în grup, toate profesoare la liceul de artă Dimitrie Paciurea, unde ne-am și cunoscut. Pentru că noi colaboram destul de mult și realizam diverse activități pentru elevii din liceu, ne-am împrietenit și am decis să ne formăm propriul grup.

Acesta a luat naștere în mod natural, din dorința de a expune împreună lucrările noastre deoarece ne înțelegem și colaborăm foarte bine. Fiecare dintre noi are un stil diferit de pictură, ceea ce adaugă diversitate și profunzime grupului nostru.

Am organizat mai multe expoziții împreună, apoi grupul nostru s-a mărit, întrucât s-au alăturat și alte artiste. Ultimul nostru proiect a avut ca temă „portretul”, unde fiecare dintre noi a realizat portretele celorlalte artiste, dar și autoportretul.

Seria de lucrări se concentrează pe teme de percepție și reflecție, explorând modul complex în care ne vedem pe noi înșine, nu doar prin introspecție, ci și prin interacțiunile noastre cu ceilalți. Aceste lucrări scot în evidență diverse aspecte ale identității noastre, arătând cum gândurile și influențele externe contribuie la formarea identității și la dezvoltarea relațiilor interpersonale. În esență, proiectul nostru reprezintă o călătorie de auto-descoperire și de înțelegere a modului în care ne raportăm la lumea din jur. Avem în gând numeroase proiecte viitoare și ne dorim să extindem grupul nostru, invitând alături de noi și alte artiste din diverse domenii, precum sculptura, fotografia sau instalația.

6. În cadrul expozițiilor internaționale pe care le-ai avut, unde te-ai simțit cel mai „acasă” și unde ai simțit că lucrările tale sunt foarte bine primite?

Pot menționa că la bienalele organizate în Slovacia, Bulgaria și Republica Moldova, lucrările mele au fost apreciate. De asemenea, vreau să subliniez că o experiență inedită a fost și în Canada, unde am avut ocazia să particip la prima expoziție online organizată pe timpul pandemiei. Și acolo au fost foarte bine primite picturile mele, când aceste expoziții virtuale încă nu erau destul de populare. Dar cu siguranță pot spune că „cel mai acasă” m-am simțit în România, poate și datorită faptului că o parte din public era formată din prieteni dragi și artiști români, fiind o plăcere să-i revăd de fiecare dată.

7. Ce simți despre publicul din România – cum crezi că îți primește lucrările?

Recepția lucrărilor mele de către publicul din România a fost în general, foarte pozitivă. Publicul român chiar apreciază diversitatea și arta contemporană, iar acest lucru este reflectat în feedback-ul primit de-a lungul timpului.

Spre exemplu, ultimele picturi, în special seria de portrete, au fost deosebit de bine primite. Privitorii au rezonat profund cu aceste lucrări și datorită culorilor vibrante și a detaliilor expresive pe care le-am integrat în ele. Percepția publicului este importantă pentru mine deoarece mă ajută să cresc și îmi oferă perspective noi. Mă bucur tare mult că munca mea are un impact și că reușesc să comunic prin artă la un nivel atât de personal și de profund cu cei care îmi privesc arta.

8. La ceva timp după ce ai terminat studiile în artă ești și tu acum la rândul tău profesoară. Acum ții cursuri online și îi înveți pe copii cum să se exprime și cum să exploreze prin desen și pictură. Cât de mult contează acest lucru pentru formarea lor și cum vezi că este percepută?

De câțiva ani am o colaborare foarte frumoasă cu Ateliere Colorate, prin care susțin cursuri de pictură atât pentru copii cât și pentru adulți. Cursurile oferă oportunități valoroase pentru copii de a învăța și a se dezvolta într-un mediu care poate fi mai flexibil și mai accesibil decât un curs tradițional în clasă.

Desenul este o formă de exprimare creativă care îi ajută pe copii să-și dezvolte imaginația și să exploreze idei noi. Abilitățile vizuale și spațiale dezvoltate în procesul de desen îi ajută nu doar în artă, ci și în alte domenii ale vieții. Pictura este o modalitate excelentă pentru copii de a-și exprima emoțiile și de a-și gestiona stresul sau anxietatea. Astfel, prin lucrările lor, ei își pot reflecta stările interioare și pot găsi modalități constructive de a le exprima.

---