Nicu Covaci s-a stins din viață la 77 de ani. Ultimele dorințe și amintirile lăsate în urmă

Nicu Covaci, fondatorul trupei Phoenix și un simbol al muzicii rock din România, s-a stins din viață pe 2 august într-un spital din Timișoara, după o operație complicată pe creier suferită în februarie 2024. Deși avea 77 de ani, vârsta nu a fost cauza principală a sfârșitului său, ci o boală nemiloasă care i-a marcat ultimele luni.

Prietenii și colegii de trupă ai lui Covaci au dezvăluit că, în ultimele sale zile, artistul și-a exprimat dorințele finale cu calm și demnitate. Acesta a solicitat să fie incinerat și a lăsat în urmă un mesaj emoționant pentru formația sa, Phoenix: să continue să evolueze și să aducă bucurie publicului așa cum a făcut-o el în toată cariera sa.

Cine a fost Nicu Covaci?

Pe 2 august 2024, lumea muzicii a pierdut o stea strălucitoare și un simbol de neclintit al libertății artistice. Nicu Covaci, liderul și fondatorul trupei Phoenix, a plecat dintre noi, lăsând în urmă o moștenire culturală și muzicală imposibil de uitat. În decursul vieții sale, Covaci nu a fost doar o figură proeminentă a rock-ului românesc, ci și un simbol al rezistenței și curajului într-o perioadă marcată de restricții și cenzură.

Născut pe 19 aprilie 1947, la Timișoara, Nicu Covaci a demonstrat încă de la o vârstă fragedă un talent extraordinar pentru muzică. În 1962, în plin regim comunist, a fondat trupa Phoenix, care a devenit rapid un fenomen cultural. Într-un context politic opresiv, muzica lui Covaci a oferit o evadare, o gură de aer proaspăt și un sentiment de libertate pentru o întreagă generație. Melodiile Phoenix, adesea încărcate de simboluri și mesaje ascunse, au captivat inimile tinerilor, oferindu-le speranță și curaj.

Phoenix nu a fost doar o trupă; a fost un manifest cultural. Melodiile lor combinau elemente de rock cu motive tradiționale românești, creând un stil unic și inovator. În timp ce regimul încerca să uniformizeze gândirea și expresia artistică, Nicu Covaci și colegii săi de trupă explorau noi orizonturi muzicale, demonstrând că arta poate fi un refugiu și o formă de protest.

În 1977, în fața unei represiuni crescânde, Covaci a luat o decizie curajoasă și riscantă: să părăsească România împreună cu membrii trupei sale. Fugind din țară ascunși în boxe de concert, ei au reușit să evadeze și să-și continue cariera muzicală în Occident. Această evadare dramatică nu a fost doar un act de disperare, ci și o declarație puternică împotriva tiraniei.

Anii petrecuți în exil nu au fost ușori. Covaci a trebuit să se adapteze la o lume nouă, să se lupte pentru recunoaștere și să își mențină identitatea culturală. Însă, spiritul său indomabil și pasiunea pentru muzică l-au ajutat să depășească toate obstacolele. În ciuda dificultăților, el a continuat să creeze și să performeze, menținând vie flacăra Phoenix și aducând muzica românească în fața unui public internațional.

Revoluția din 1989 a adus schimbări profunde în România, iar Nicu Covaci s-a întors acasă, fiind primit cu brațele deschise de fanii săi fideli. Întoarcerea sa a simbolizat nu doar reîntregirea unei trupe legendare, ci și o renaștere a spiritului liber și creativ al națiunii. Phoenix a continuat să fie un far de lumină, inspirând noi generații de artiști și iubitori de muzică.

Moartea lui Nicu Covaci lasă un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut și admirat. Povestea sa este una de curaj, determinare și neclintită credință în puterea artei. Prin muzica sa, el a transformat suferința în speranță și a unit oamenii dincolo de granițe și ideologii.

Astăzi, moștenirea lui Nicu Covaci este vie nu doar prin melodiile Phoenix, ci și prin impactul profund pe care l-a avut asupra culturii și identității românești. El ne amintește că, indiferent de vremuri și de provocări, spiritul uman are capacitatea de a renaște din propriile cenuși, asemenea păsării Phoenix. Deși a plecat dintre noi, spiritul său va continua să trăiască prin muzica și prin inspirația pe care a oferit-o lumii.

Nicu Covaci, alături de trupa sa Phoenix, a fost un pionier al muzicii rock în România. În anii '60, el a fondat trupa „Sfinții”, care ulterior a devenit „Phoenix” după presiunea cenzurii comuniste. Sub conducerea lui Covaci, Phoenix a lansat albume legendare, printre care „Cantafabule”, care a revoluționat scena muzicală românească. Covaci a fost recunoscut pentru fuzionarea elementelor de rock cu influențe folclorice, creând un stil inconfundabil și inovator.

În ciuda dificultăților, inclusiv a exilului forțat din România, Phoenix a reușit să rămână relevant și apreciat. Revenirea formației în țară după căderea regimului comunist a fost primită cu entuziasm, demonstrând impactul durabil al muzicii lui Covaci asupra generațiilor de fani.

Ultimii ani ai lui Covaci au fost dificili, dar artistul a continuat să își exprime creativitatea prin pictură, demonstrând încă o dată că spiritul său artistic era nemuritor. În ultimele sale zile, Covaci a fost înconjurat de familie și prieteni care i-au fost alături până la final.

Costin Adam, solistul trupei Phoenix, a descris moartea lui Covaci ca fiind un moment neașteptat și dureros, dar a subliniat că artistul a fost mereu înconjurat de iubire și respect.

„Nicu Covaci a devenit, de fapt, nemuritor prin muzica sa și prin amintirile pe care le-a lăsat în urmă”, a declarat Adam, potrivit protv.ro.

Nicu Covaci va rămâne pentru totdeauna o legendă a muzicii românești, iar impactul său asupra culturii și asupra inimilor fanilor va fi imortalizat prin piesele sale nemuritoare.

---