Viața în doi, acest trist teatru al aparențelor

În acest grandios scenariu, regizat de ipocrizie și de convențiile sociale, căsătoria devine o colivie aurită, o închisoare strălucitoare unde protagoniștii își sacrifică dorințele carnale și lumești pe altarul respectabilității. Dar să nu ne amăgim, căci în spatele zâmbetelor perfecte și al gesturilor mărețe, poftele mocnesc, așteptând să erupă precum un vulcan ignorat.

### Actul I: Ceremonia sacrificiului

Se deschide cortina și vedem scena unei nunți fastuoase. Bărbatul și femeia, îmbrăcați în veșminte regale, își jură iubire eternă sub privirile aprobatoare ale unei mulțimi încântate. Promisiuni de devotament, fidelitate și respect sunt aruncate în aer precum confetti, dar, în esență, acestea nu sunt decât replici bine repetate ale unui scenariu prestabilit. În timp ce alaiul de nuntași se îmbată de fericire și șampanie, în mintea mirilor se înfiripă o întrebare tulburătoare: „Oare chiar vom renunța la toate fanteziile noastre?” Răspunsul este ascuns sub un strat gros de politețe și conformism. Ce ironie amară, să începi o viață de presupusă împlinire printr-un act de sacrificiu forțat!

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină New Africa/ Shutterstock