Chiar este oarbă dragostea?

Iubirea, fiind oarbă, îi împiedică pe îndrăgostiți să vadă prostiile amuzante pe care le fac.” Acest citat apare în Negustorul din Veneția, una dintre cele mai cunoscute piese ale lui William Shakespeare.

Dar conceptul de „dragoste oarbă” a fost recurent nu doar în literatură, ci și în psihologie sau în studiul relațiilor. Acesta se referă la ideea că, atunci când cineva este profund îndrăgostit, poate trece cu vederea imperfecțiunile și aspectele negative ale partenerului, concentrându-se doar pe calitățile pozitive ale acestuia și idealizând relația.

Din punct de vedere științific, există dovezi care susțin existența a ceea ce se numește „prejudecata pozitivității” în relațiile romantice.

Mai multe studii au arătat că persoanele îndrăgostite au tendința de a-și percepe partenerii într-un mod mai idealizat și de a le atribui caracteristici pozitive, chiar și atunci când acestea nu sunt complet corecte.

Mai precis, cercetătorii Shelley E. Taylor și Jonathon Brown au identificat în 1988 un tip special de prejudecată cognitivă, pe care au numit-o „iluzii pozitive”. În mod specific, acești oameni de știință au stabilit trei tipuri particulare de iluzii pozitive: iluzii de auto-pozitivitate, optimism cu privire la viitor și percepții exagerate de control. Aceste iluzii, au argumentat în analiza lor, ar proteja stima de sine în fața negativității.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Roman Samborskyi/ Shutterstock