Nu am mai simțit de foarte mult timp nevoia de fi justițiar pe internet sau să aduc o critică (ca) la carte, așa cum o simt acum. Când lucrezi în media, cu ochii în rețele sociale de dimineața până seara, să vezi ce se mai scrie, ce se mai caută, ce mai e în trend, inevitabil anumite lucruri nu îți scapă.

Pe sfântul și bătrânul facebook, am dat de un anunț de angajare în industria cărții. Tipicul „echipa noastră superbisimă, perfectă și mirobolantă își caută un nou coleg ca să ducă mai departe povestea dintre file”. Anunțul era pentru rolul de copywriter, rol cu care sunt destul de familiară, lucrând în trecut într-o agenție de publicitate pe un post înrudit și cunoscând cel puțin patru copywriteri activi.

Compania respectivă nu căuta un copy care să le facă textulețe pe afiș sau în online. Dânșii căutau un om, mai bine zis o struțo-cămilă fantastică, ultimul model de dragon al publicității și vrăjitor al marketingului online care să vină și să facă one-(wo)man show cu toate artificiile și tunurile de fum posibile.

Anunțul conținea echivalentul de responsabilități a cel puțin 5 (CINCI!) oameni cu funcții total diferite. Pe scurt, o echipă întreagă. Rezumatul responsabilităților:

  • Creează texte publicitare distincte pentru fiecare carte, testând direcția de promovare, analizând potrivirea produsului cu piața și stabilind obiective clare.
  • Participă la brainstorming înainte de lansare pentru a stabili potrivirea cu piața și direcțiile de promovare.
  • Elaborează și prezintă propuneri de promovare, realizând materialele doar după aprobare.
  • Respectă calendarul de lansări, raportând devierile și întârzierile.
  • Monitorizează rezultatelor textelor față de trimestrul anterior, ajustând pentru inflație și cheltuieli.
  • Participă la brainstorming pentru titluri și coperți la lansări importante; propune 5 titluri și 3 idei de copertă pentru cele minore.
  • Finalizează materialele pentru lansare cu 15 zile înainte în Q3 și 30 zile înainte în Q4.
  • Verifică corectitudinea gramaticală și ortografică a textelor publicitare și de promovare.
  • Analizează săptămânal performanța ad-urilor și furnizează observații pentru îmbunătățiri.
  • Dedică 6-8 ore pe lună pentru dezvoltare profesională, monitorizând progresul.

La prima vedere, par responsabilități clasice de copywriter, dar dacă săpăm mai adânc descoperim că multe dintre acestea ies puțin din sfera de expertiză a unui redactor publicitar. Tot ce nu include lucru cu textul în mod direct sau generarea câtorva idei/sugestii, este deja responsabilitatea altei funcții din sfera marketingului digital: strategist de marketing (direcții, obiective, analiza pieței), specialist/analist de date în marketing digital (ajustare campanii, reclame, rapoarte), coordonator de proiect (delegare de sarcini, monitorizare, calendar).

Aici mai adăugăm: designerul grafic pentru realizarea suporturilor vizuale care însoțesc textul și ideile de copertă, corectorul pentru verificarea textelor și traducătorul sau editorul pentru propunerile de titluri, pentru că ei știu cel mai bine despre ce e cartea. Sau este citirea tuturor cărților publicate de editură o responsabilitate secretă a postului de copywriter?

Bine, bine, dar poate beneficiile locului de muncă merită, ce dacă e volum mare?! Beneficiile prezentate: „ai buget pentru proiect, ai susținerea noastră și un mediu de lucru confortabil, că ne pasă de angajații noștri.”

Valorile companiei sunt: „suntem obsedați de marketing”, „nu există nu se poate” „respect” și preferatul meu, „nu facem rabat la calitate”.

Dacă aș fi cârcotașă până la capăt, aș pune aici tot textul și aș sublinia fiecare greșeală gramaticală găsită, printre care dezacordurile în frază, lipsa diacriticelor, utilizarea greșită a ghilimelelor, exprimarea neclară.

O să ziceți că toată lumea greșește, că am eu ochi de corector, că se mai întâmplă... din grabă. Vorbim despre O EDITURĂ, un spațiu care lucrează zilnic cu cuvinte, unde limba română e sfântă și care susține că este în top 3 pe piața de România și că în 10 ani își dorește să fie un simbol în industrie, așa cu prestigiu. Întrebarea mea e alta: Dacă așa arată un anunț de angajare de 1000 de cuvinte, oare care este în realitate calitatea cărților publicate și vândute pe bandă rulantă?

Să nu mai zic că în industria de creație, există iluzia că dacă ești copywriter, designer sau producător, te pui la birou la 9 și până seara, robinetul cu idei stă deschis și curge de-a valma, mai ceva ce debitul de la Porțile de Fier, iar tu bați în taste ca mașina de cusut. Orice om de creație are nevoie de timp și spațiu, pentru inspirație, pentru gânduri, pentru organizare și îmbunătățire. Altfel, e rețetă de burn-out.

Omul care să ocupe acest post de 5 în 1, nu există. Costurile unei echipe care să facă treaba și să meargă totul ca uns se ridică între 24.500 și 37.000 de lei NET. Evident, nimeni nu își dorește să plătească atât când pot angaja un singur om și să-l cocoșeze pur și simplu de muncă, să-l sece de energie și de creativitate, pe un salariu 5-6 ori mai mic (puțin mai mare decât minimul pe economie, dar mai mic decât media pieței). Atât de ocupat de responsabilități și stat peste program, încât nu are timp să-și caute alt loc de muncă.

Un om „care să facă puțin din fiecare” nu va fi niciodată la fel de productiv ca o echipă în care toată lumea știe ce are de făcut și unde sarcinile sunt delegate în mod corect.

Și apoi apar știrile că Gen Z nu mai vor să muncească, dar nimeni nu-și pune problema: „Angajatorii mai vor să angajeze?” Să aibă numărul de oamenii necesar, specialiști și profesioniști, care își știu valoarea muncii lor. Angajatorii ar trebui să-și gândească bine strategia de resurse umane, fără să se dea pe românescul „lasă că merge și așa” și să se chinuie să mai ciupească puțin și să reducă din costuri pe cât se poate. Efortul de-a mai deschide un post, plătit corect, când nevoia o cere se vede în timp prin eficiență și loialitate. Nimeni nu visează să sară din job în job la 6 luni, industria și comportamentul îi forțează.

Să nu mai menționez că am descoperit prin comentarii la anunțul respectiv că înainte de angajare, există și un test de redactat și corectat texte copy, o muncă de câteva ore. Neplătite, bineînțeles. Apoi nu te mai sună. Și ce să vezi? Brusc, ideile și materialele lucrate își fac apariția în online. Munca gratis mascată ca test de abilități a devenit o practică frecventă pe piața românească. Nimănui nu-i mai pasă de etică și moralitate.

Industria cărții a înregistrat conform Forbes o creștere substanțială de 10,4%, adică 145,14 milioane de euro.

Când profitul net al editurii este exprimat în milioane de euro (nu unul, mai multe) și te lauzi cu reușitele de încasări și popularitate, devine clar că banii pentru a asigura un salariu decent, de a deschide noi poziții pentru o nouă echipă și pentru a îmbunătăți bunăstarea angajaților există. Nu există nu se poate, corect? Doar nu se vrea.

Prestigiul, calitatea și respectul sunt cuvinte aruncate în vânt care dau bine în anunț și cam atât, iar banii primează.

sursă foto: pexels.com

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: