Legenda celtică a pisicilor cu blănița alb cu negru

Împărțea cu ea mâncarea, dormea lângă ea și chiar vorbea cu ea. Erau foarte apropiați și pisica lui îl adora.

Dar totul s-a schimbat când stăpânul a plecat pe mare. Pentru că nu voia să i se întâmple nimic pisicii în largul mării, a preferat să o lase în grija mamei sale. Mama ei a încuiat-o în hambar ca să nu-și urmeze fiul în port.

Buigh a mieunat săptămâni întregi așteptându-și stăpânul, până când, într-o dimineață, un vecin i-a adus vești proaste mamei stăpânului său: a fost o furtună puternică și un val i-a înghițit fiul. Când Buigh a auzit asta, a evadat din hambar și a fugit pe plajă.

Cum stăpânul ei nu era acolo, a început să-l caute de-a lungul țărmului. A trecut mult timp și pisica era slabă, obosită, dar nu voia să renunțe.

Când a ajuns la Kirkwall, în nordul țării, s-a uitat pe faleză și i-a spus oceanului: „Du-mă cu el în fundul abisului tău, îți dau sufletul meu nemuritor, pentru că fără el nu am loc pe lumea asta.” Un val uriaș a apărut, luând-o cu el pe pisică, care a închis ochii și s-a lăsat purtată de ocean.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Foto prima pagină Nataliya Derkach/ Shutterstock