Cei care au trecut prin experiențe la limita dintre viață și moarte povestesc despre un fenomen tulburător și sublim – tunelul de lumină.
Există momente în care realitatea pare să se frângă în fața unei alte dimensiuni, un spațiu al luminii, al liniștii absolute și al unei iubiri indescriptibile. Cei care au trecut prin experiențe la limita dintre viață și moarte povestesc despre un fenomen tulburător și sublim – tunelul de lumină.
Un drum imaterial, dar real, ce pare să ducă spre ceva mai presus de înselepciunea umană. Este un simbol cosmic, un prag dintre existență și transcendere, o poartă către necunoscut, dar și un mister pe care știința încă însearcă să-l explice.
Cât adevăr se ascunde într-o astfel de viziune? Este tunelul de lumină o simplă reacție biologică a creierului aflat în agonie sau o privire fugară într-un alt plan al existenței?
Tunelul de Lumină: O experiență la Granița Morții
Tunelul de lumină este una dintre cele mai frecvente relatări ale celor care au avut experiențe de moarte clinică. Acest fenomen este adesea descris ca o cale strălucitoare, ca o forță blândă care atrage sufletul către un punct de lumină pură.
Sentimentul care însoțește această călătorie este unul de pace profundă, de eliberare de toate poverile umane, de o iubire covârșitoare care nu poate fi comparată cu nimic din lumea materială.
Unele relatări vorbesc despre prezențe luminoase, despre voci telepatice ce oferă mesaje de liniștire sau despre imagini ale unor ființe dragi care au trecut deja dincolo. Tunelul de lumină pare a fi un pasaj, o punte ce separă lumea cunoscută de o altă realitate, enigmatică, dar primitoare.
Simbolismul Tunelului de Lumină: Pragul dintre Lumea Văzută și Nevăzută
Din perspectivă spirituală, tunelul de lumină este asociat cu o trecere, cu o inițiere într-un alt stadiu al existenței. În multe tradiții mistice, lumina este sinonimă cu iluminarea, cu adevărul absolut, cu prezența divinității. Budismul descrie experiențe similare într-un context de trecere către stări superioare de conștiință. Creștinismul vorbește despre lumina cerească, despre „Calea” ce duce către Dumnezeu.
Chiar și mitologiile vechi menționează tuneluri sau porți de lumină prin care sufletul trece spre tărâmuri divine. Această viziune a unui tunel plin de lumină pare să fie înrădăcinată în profunzimea conștiinței umane, poate ca un cod ancestral care ne amintește că moartea nu este un sfârșit, ci o renaștere.
Citește continuarea pe garbo.ro