Joia Mare din Săptămâna Patimilor: Ce NU ai voie să faci și ce slujbă IMPORTANTĂ se ține azi la biserică?

Este o zi care nu vorbește doar despre trecutul unui Mântuitor, ci și despre interiorul nostru, despre căderea și învierea fiecărei firi omenești. În această zi, timpul devine o punte între gestul divin al sacrificiului și dorința omului de curățare, iertare și regăsire.

Ce simbolizează Joia Mare în spiritualitatea creștină

Joia Mare este a patra zi din Săptămâna Patimilor și stă sub semnul unei profunde intensități spirituale. Este ziua Cinei celei de Taină, în care Iisus Hristos a instituit Sfânta Împărtășanie, oferindu-le ucenicilor pâinea și vinul ca simboluri ale trupului și sângelui Său. Este ziua trădării lui Iuda, a rugăciunii din Grădina Ghetsimani și a arestării Mântuitorului. Toate aceste evenimente se suprapun într-un timp sacru care ne vorbește despre iubire necondiționată, suferință, dar și despre puterea sacrificiului și încrederea absolută în voința divină.

Această zi devine, astfel, un altar viu în conștiința fiecărui credincios, o chemare la introspecție, curățire sufletească și împăcare cu sinele și cu Dumnezeu.

Tradiții românești în Joia Mare: între rugăciune și memorie colectivă

În satele românești, Joia Mare este considerată una dintre cele mai importante zile ale anului, iar tradițiile păstrate din strămoși învăluie această zi într-o aură profundă de sacralitate. În multe zone ale țării, femeile se trezesc dis-de-dimineață pentru a termina curățenia în casă și pentru a începe pregătirile pascale: se coc pasca, cozonacii și se înroșesc ouăle, deoarece se spune că ouăle înroșite în Joia Mare nu se strică și au puteri vindecătoare.

Tot în Joia Mare se aprind „focurile morților” în curțile sau grădinile caselor, un ritual străvechi care are rolul de a-i chema pe cei plecați dintre noi să se întoarcă pentru o clipă în lumea celor vii. Focul devine, astfel, puntea dintre lumi, iar fumul – rugăciune înălțată în văzduh. Peste jar se pun tămâie, flori uscate, colăcei și o lumânare aprinsă, iar familia rostește rugăciuni în tăcere, cu sufletul încărcat de amintiri și recunoștință.

Foto samoila ionut/ Shutterstock

Superstiții și lucruri interzise în Joia Mare

Tradiția populară păstrează o serie de credințe legate de ceea ce nu este bine să faci în Joia Mare, căci se spune că cine încalcă aceste reguli va purta greutatea păcatelor tot anul. Nu este voie să speli rufe, să torci sau să coși, pentru că aceste activități sunt considerate profanări ale unei zile sacre. Se mai spune că femeile care torc în Joia Mare vor fi pedepsite de Joimăriță, o ființă mitologică ce le poate aduce boală sau ghinion.

De asemenea, nu se doarme în Joia Mare, mai ales în timpul slujbei de seară, pentru că se crede că cei care dorm în această noapte vor fi apatici și lipsiți de putere tot anul. În schimb, este un timp prielnic pentru rugăciune, meditație, spovedanie și pregătirea sufletului pentru înviere.

Slujba celor 12 Evanghelii: o călătorie prin Patima lui Hristos

În Joia Mare, bisericile ortodoxe oficiază slujba deniilor, care culminează cu citirea celor 12 Evanghelii ale Patimilor. Este o slujbă de o profunzime răvășitoare, care reconstituie în cuvinte și tăcere drumul lui Hristos către cruce, cu toate trădările, suferințele și iubirile lui. În timpul acestei slujbe, credincioșii stau în picioare cu lumânările aprinse, ascultând în tăcere pasajele biblice, ca un pelerinaj interior prin propria vulnerabilitate și credință.

Crucea este adusă în mijlocul bisericii, iar lumea o înconjoară cu evlavie, retrăind simbolic moartea Celui care a ales să se jertfească pentru mântuirea lumii. Este o noapte în care lacrimile nu sunt de tristețe, ci de curățire, de împăcare, de iertare.

Joia Mare ca prag între viață și moarte, între om și divin

Joia Mare este o zi în care simțurile se acutizează, timpul capătă densitate, iar tăcerea devine sacră. Nu este doar o rememorare a unei zile biblice, ci o invitație la transformare interioară. Este momentul în care ești chemată să ierți, să te ierți, să te apropii de ceea ce contează cu adevărat, să aprinzi o lumânare pentru cei care nu mai sunt, dar trăiesc încă în tine.

Este o zi în care viața și moartea se ating, în care durerea devine ofrandă, iar speranța se naște în întunericul cel mai adânc. Joia Mare este, în esență, o chemare spre învierea inimii, înainte de învierea trupului, o șansă de a regăsi lumina în mijlocul propriei cruci.

---