”Sunt femeia de pe locul 2”

Nu aveam dreptul să cer, ci doar să sper. Nu aveam voie să sufăr, ci doar să înțeleg.
Și am fost expertă în înțeles. În justificat. În așteptat.

Sunt femeia de pe locul 2.
Cea care iubește în tăcere, cu o loialitate aproape absurdă.
Cea care primește ce rămâne după ce-și împarte el timpul, atenția și afecțiunea cu altcineva.
Cea care nu apare în poze, ci în conversații șterse.
Cea care nu iese cu el în oraș, ci intră pe furiș în apartamentul lui.

Și totuși, nu sunt „cealaltă femeie”. Nu sunt „amanta”.
Sunt doar femeia care l-a pus pe piedestal, deși ea stătea pe banca de rezervă.
Pentru că m-a convins – cu vorbe calde și ochi triști – că într-o zi va fi altfel.

Știi ce e ironic?
Că femeia de pe locul 2 nu iubește mai puțin. Iubește, poate, mai intens. Mai complet.
Pentru că luptă. Speră. Se oferă fără garanții.

Dar nimic nu e mai periculos decât o iubire fără demnitate.

Pentru că te topește, te înmoaie, te face să te agăți de jumătăți și să le crezi întregi.
Te face să confunzi momentele cu relații și atingerile cu apartenența.

Am fost femeia care s-a mulțumit cu „te iubesc, dar nu pot acum.”
Cu „te vreau, dar în tăcere.”
Cu „tu ești adevărata mea conexiune, dar am niște obligații.”

Femeia care asculta melodiile lor și se întreba dacă el o gândește pe ea.
Femeia care își ascundea durerea sub un ruj roșu și un zâmbet ironic.
Femeia care visa la o viață în care el ar fi putut fi al ei – și doar al ei.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Noemi
19 Mai 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...