I.L. Caragiale, unul dintre cei mai mari dramaturgi și satiriști ai literaturii române, a trăit ultimii ani ai vieții departe de țară, în Berlin, unde căuta liniștea și detașarea de tumultul politic și cultural al vremii. Deși a visat să se stabilească în orașe precum Cluj sau Paris, destinul l-a dus în capitala Germaniei, unde, departe de cei dragi, și-a încheiat parcursul marcat de geniu, dar și de profunde dezamăgiri.
La începutul secolului XX, Ion Luca Caragiale – titan al literaturii române și maestru al satirei – nu mai găsea alinare în propria-i țară. Deziluzionat de mediul politic și cultural din București, încercat de amărăciuni și marginalizat de cercurile literare ale vremii, Caragiale își dorea cu disperare un refugiu. A cochetat cu ideea stabilirii în Brașov, Sibiu, Cluj, ba chiar Paris, dar în final și-a găsit liniștea în Berlin. Nu a fost o decizie întâmplătoare, ci rezultatul unei lungi peregrinări europene, în căutarea unui liman sufletesc și profesional.
Ion Luca Caragiale se mută definitiv la Berlin
În vara anului 1903, în Cluj, clericul Ilie Dăianu îl întâmpină cu admirație, visând la Caragiale ca la un Gheorghe Lazăr al vremurilor moderne. Iar scriitorul, profund emoționat, îi împărtășește:
„Acolo m-aș putea vindeca în liniște de atâtea ofense, mâhniri și amărăciuni.”
Dar Clujul a rămas doar o iluzie. Nici promisiunea intelectuală a Parisului, unde Delavrancea îl îndemna să se refugieze, nu l-a convins. În cele din urmă, în 1905, își închide casa din București și se mută la Berlin, oraș ce-l cucerește prin ordine, discreție și... uitare.
Cum a murit Caragiale
În capitala germană, Caragiale trăiește retras, departe de polemicile autohtone. Își petrece ultimii ani între scrisori, lecturi și o ultimă piesă visată – „Titirca, Sotirescu & C-ia” – ce nu va vedea niciodată lumina rampei. Geniul creator care a conturat inconfundabil spiritul românesc în opere ca „O scrisoare pierdută” sau „D-ale carnavalului” se stinge într-o dimineață tăcută de iunie 1912, după o noapte de fumat compulsiv – 80 de țigări – în singurătate.
Descrierea momentului tragic, redată de Cella Delavrancea, adaugă o notă sfâșietoare ultimei „scene” din viața scriitorului: „Dintr-o dată, un ţipăt a sfâşiat fiorul melodic...” Caragiale a fost găsit fără suflare, prăbușit lângă pat, cu o mână încleștată în cearșaf și ochii deschiși, fixați spre neant. Avea 60 de ani.
Trupul său a fost readus în România, pe ultimul drum, de la biserica „Sfântul Gheorghe” la cimitirul Bellu, alăturându-se astfel celor pe care îi venerase în tinerețe, precum Eminescu.
Sursă foto - Prachaya Roekdeethaweesab / Shutterstock