Mi-am înșelat soțul cu un bărbat care m-a ascultat. Nu m-a atins. Și totuși, am avut orgasm

Cele care nu lasă urme pe cearșafuri, dar zguduie în tăcere întreaga fundație a unei relații. Nimeni nu recunoaște, dar toate femeile știu: uneori, cel mai profund adulter nu e fizic. E emoțional.

El m-a ascultat. Și nu mă refer la politețea cu care oamenii își țin rândul să vorbească. M-a ascultat cu un fel de prezență care te face să te simți din nou om. Femeie. Vie. Nu s-a uitat la ce aveam pe mine, ci la ce purtam în mine. A lăsat cuvintele mele să existe între noi fără să le întrerupă, să le repare sau să le minimizeze. Și, pentru prima oară după ani de căsnicie, m-am simțit văzută.

Soțul meu nu era un bărbat rău. Era doar obosit de mine. Sau poate obosit de viață. Vorbeam, dar nu ne mai spunem nimic. Ne atingeam, dar nu ne mai simțeam. Mă întreba ce vreau, dar nu mai aștepta răspunsul. Credea că știe deja. Și, în rutina asta de presupuneri și rețete învechite, am încetat să mai fiu un mister. Am devenit o listă de responsabilități cu picioare. Femeia de casă. Mama copilului. Nu femeia pentru care să-ți tremure genunchii.

A fost o întâlnire întâmplătoare. Un bărbat calm, cu ochi care păreau că nu caută nimic și, tocmai de aceea, găseau totul. Am vorbit ore întregi. Despre nimic, despre tot. Nu mi-a spus niciodată că sunt frumoasă, dar în felul în care îmi urmărea gândurile, m-am simțit mai dorită decât în toate atingerile pe care le primisem în ultimii ani. Și acolo, între două cafele și o tăcere care nu era stânjenitoare, ceva din mine a început să plângă. Nu de tristețe. Ci de recunoaștere.

Pentru prima dată, cineva mă întreba ce simt și chiar voia să știe.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină oneinchpunch/ Shutterstock

Noemi
12 Iunie 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...