M-a exclus din viața lui. Totuși, primeam mesaje la miezul nopții

Nu larg, nu primitor… ci exact cât să-ți dea speranță. Exact cât să nu poți pleca cu totul. Așa era el: plecat din viața mea, dar prezent în telefonul meu la miezul nopții.

„Ce faci?”, „Te gândești la mine?”, „Mi-e dor de tine.” Mesaje scurte, lipsite de consecință, dar pline de un trecut pe care nu-l puteam uita. El nu era acolo pentru mine. Nu-mi cunoștea zilele, nu-mi întreba de dorințe, nu știa când mi-era greu. Și totuși, când liniștea nopții se așternea peste inima mea obosită, venea cu literele lui calde, familiare, manipulatoare.

E o formă de abuz tăcut, invizibil, greu de explicat altora: ghosting-ul cu fir de ață. Nu te mai vrea, dar nu te lasă. Nu mai e cu tine, dar nici nu acceptă că ai putea fi cu altcineva. E dorința de a te ține în stand-by, ca pe o jucărie favorită de care s-a plictisit, dar pe care nu e pregătit s-o arunce.

Și tu… tu nu știi dacă e dragoste sau doar nevoia de închidere. Te întrebi dacă poate, într-o noapte, o să-ți scrie „Îmi pare rău. Hai să începem din nou”. Și rămâi. În acel spațiu dintre abandon și promisiune. Între o ușă trântită și o fereastră întredeschisă.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Beauty Hero/ Shutterstock

Noemi
22 Iunie 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...