Mi-a spus că sunt prea sensibilă. De fapt, el n-a simțit niciodată cu adevărat

N-am spus nimic. Nu pentru că l-aș fi crezut. Ci pentru că în clipa aceea, mi-am dat seama că vorbesc cu cineva care nu a simțit niciodată cu adevărat.

Există oameni care nu-și permit să simtă. Crescuți în familii unde emoțiile erau rușinoase, reprimate, disecate în logică și sarcasm, au învățat să se ferească de ceea ce nu pot controla: vulnerabilitatea. Și cum recunoști astfel de oameni? Îi simți reci în cele mai calde momente. Nepăsători când inima ta se frânge. Le e teamă de profunzime și o numesc „drama altuia”.

Când sensibilitatea devine acuză

Sensibilitatea a fost folosită ca insultă împotriva femeilor de secole. „Ești prea emoțională”, „ești prea intensă”, „ești instabilă” – toate aceste etichete vin din disconfortul celor care nu au învățat niciodată să țină spațiu pentru trăire.

Dar să simți nu e o slăbiciune. Să simți e o formă de luciditate. E semnul că nu ești anesteziată, că inima ta încă tresare la adevăr, la durere, la iubire, la absență. Cei care nu pot simți nu sunt mai tari – sunt doar mai închiși. Mai înspăimântați. Mai deprinși să supraviețuiască, nu să iubească.

El n-a știut să se conecteze. Așa că a spus că problema e la tine

E mai ușor să îi spui celuilalt că exagerează, decât să recunoști că nu poți răspunde.
E mai simplu să o faci pe ea „prea” orice – decât să-ți asumi că ești „prea puțin” pentru profunzimea ei.

Bărbații care își minimalizează partenerele sensibile, de fapt, se apără. Nu de femei, ci de propria incapacitate de a se scufunda într-un spațiu emoțional. Acolo unde nu poți fugi de tine. Acolo unde durerea celuilalt te obligă să îți recunoști propriile răni.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Shutterstock AI

Alma
29 Iunie 2025

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...