Când nu mai faci sex ca să-l păstrezi, ci pentru că ți-e bine cu tine

Apoi, poate, nici nu mai faci, dar îți spui că așa e viața în doi. Și într-o zi, te trezești și îți dai seama că te-ai uitat pe tine. Că trupul tău a fost o monedă de schimb. Că plăcerea ta era doar un ecou al dorinței lui.

Pentru multe femei, dorința nu a fost niciodată a lor. Le-a fost cultivată de privirea bărbatului, de aprobare, de iubirea condiționată. Au învățat să se dezbrace, dar nu să se deschidă. Au învățat să performeze, dar nu să simtă. Și sexul a devenit un ritual al fricii, nu al plăcerii. O tăcere dureroasă în care corpul strigă „ajunge”, dar gura șoptește „încă puțin, poate îl țin”.

Dar vine un moment. O tăcere. Un oftat. O atingere care nu mai doare. Și simți: corpul tău ți se întoarce. Nu mai e despre el. E despre tine. Despre bucuria de a fi vie. De a simți. De a-ți locui pielea cu blândețe, cu joacă, cu foc.

E momentul în care te atingi fără vină. În care nu mai ai nevoie de un motiv să-ți iubești sânii, coapsele, imperfecțiunile. În care descoperi că tu ești sursa. Că dorința nu vine din afară, ci dintr-un colț uitat al inimii tale unde n-ai mai pășit de ani.

Sexul făcut din frică e rigid. Încordat. Uneori, ne dăm trupul când de fapt ne refuzăm sufletul. Alteori, ne lăsăm atinse, dar nu pătrunse. Ne mințim cu gemete și tăceri. Pentru că undeva, în spate, e gândul: „dacă nu-l mai atrag, pleacă”.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro0

Foto prima pagină Rotozey/ Shutterstock

Noemi
1 Iulie 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...