Ce înseamnă dorința feminină într-o lume care ne cere doar plăcere

În filme, femeia dorită este femeia care se lasă atinsă, care răspunde, care se supune sau care provoacă. Dar rareori se vorbește despre dorința ei ca act de sine, ca putere internă, ca foc care nu are nevoie de o privire masculină ca să ardă.

De mici, am fost învățate să fim plăcute. Să nu fim vulgare. Să nu „provocăm”. Să ne ferim de rochii prea scurte, de râsete prea zgomotoase, de gesturi care „spun prea mult”. Am fost educate să tăcem în dorință și să ne exprimăm doar atunci când bărbatul dă semnalul că ne vrea.

Iar asta a creat generații întregi de femei care confundă dorința cu validarea. Care cred că trebuie să fie frumoase ca să merite să simtă. Că trebuie să fie slabe, netede, discrete.

Dar dorința feminină nu este un răspuns. Este o sursă. Nu se activează pentru că el a privit. Se activează pentru că EA s-a trezit. Pentru că EA s-a întâlnit cu trupul ei fără vină. Pentru că EA a avut curajul să spună: „Și eu vreau. Și eu simt. Și eu exist dincolo de rolul de amantă, soție, mamă.”

Dorința unei femei este suverană. Este o cale de cunoaștere. Este o rugăciune rostită cu șoapte și gemete, cu suspine și râs. Dar în lumea de azi, plină de reclame care transformă trupul într-un produs, dorința e redusă la performanță. La „cum să-i oferi orgasme de neuitat”, la „cum să fii mai bună în pat”, la „cum să-l ții lângă tine cu trucuri sexuale”. E despre „cum să-l satisfaci”, nu „cum să te locuiești pe tine”.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Dmytro Buianskyi/ Shutterstock

Noemi
7 Iulie 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...