Iubește omul care te lasă să-l iubești

Iubește omul care te lasă să-l iubești. Care nu se ascunde, nu fuge, nu se sperie de intensitatea ta, de profunzimea emoțiilor tale, de faptul că nu știi să iubești cu jumătăți de măsură. Iubește omul care nu îți cere să te domolești, să te cenzurezi, să „nu mai simți așa mult”, să fii mai reținută, mai distantă, mai „cool”.

Pentru că atunci când cineva te lasă să-l iubești, în adevăratul sens al cuvântului, îți oferă mai mult decât o relație: îți oferă spațiu să fii tu. Fără măști. Fără frică. Fără să calculezi fiecare gest, fiecare mesaj, fiecare reacție.

Nu te mai sacrifica pe altarul iubirilor inaccesibile

Prea des ne îndrăgostim de absenți emoționali, de cei care răspund rar, care țin distanță, care „nu știu ce simt”, dar se întorc când simt că-i pierzi. Și dintr-o nevoie profundă de validare, ne spunem că, dacă i-am putea face să rămână, ar însemna că suntem iubite. Ne convingem că perseverența e dovadă de dragoste, când, de fapt, e doar o formă de autoabandon.

Adevărul e dur: cine nu se lasă iubit, nu vrea cu adevărat să fie aproape. Sau nu poate. Sau nu e capabil să ofere înapoi. Și nu e treaba ta să-l vindeci, să-l convingi, să-l transformi.

Iubește-l pe cel care primește iubirea ta cu recunoștință, nu cu teamă

Iubește omul care nu întoarce capul când vrei să-l îmbrățișezi. Care nu te face să simți că ești prea mult. Care îți spune „mulțumesc” când îi arăți cât de mult contează pentru tine. Care nu îți sabotează intențiile frumoase. Care nu dispare exact când ți-ai deschis inima.

Pentru că acolo e adevărata liniște. Nu în focul pasiunii care te lasă epuizată, nu în incertitudinea care te face să analizezi fiecare cuvânt. Ci în simplitatea unui „și eu simt la fel”. În prezența calmă, în siguranța unei priviri care nu se ferește de a ta. În acceptare, nu în respingere.

Lasă-l să plece pe cel care nu poate fi iubit

Da, ai mult de oferit. Și da, ai un fel rar și frumos de a iubi. Dar nu ești datoare să irosești această comoară pe cineva care nu o poate primi. Nu e vina ta că nu se deschide. Nu e eșecul tău că nu răspunde cu aceeași măsură.

Când cineva nu se lasă iubit, nu înseamnă că nu meriți iubire. Înseamnă doar că nu este omul tău.

Nu e iubire dacă trebuie să o forțezi

Iubește-l pe cel care rămâne. Pe cel care nu se joacă cu inima ta. Pe cel care îți permite să simți fără să-ți pună condiții. Pentru că iubirea nu e un joc de putere, nu e un test de răbdare, nu e o ruletă. E un spațiu în care te poți așeza cu toată ființa ta și să auzi: „Ești binevenită. Poți rămâne.”

Photo by Fernanda Leticia from Pexels

---