Cine este Marian Ceaușescu, protestatarul care a deschis o șampanie după moartea lui Ion Iliescu

Moartea lui Ion Iliescu, pe 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani, a stârnit reacții diverse în spațiul public. Una dintre cele mai controversate a fost cea a activistului Marian Ceaușescu, care a apărut în fața Spitalului SRI și a desfăcut o sticlă de șampanie. Gestul său a fost un simbol al protestului și al nemulțumirii adunate în decenii de confruntare cu sistemul politic românesc.

București, România, 24 martie 2025: Protestatarul Marian Morosanu, poreclit „Ceaușescu”, strigă, cerând dublarea pedepselor pentru corupție, în timpul prezentării Raportului de Activitate al CIJ 2024. Foto LCV/ Shutterstock

Marian Ceaușescu, gestul simbolic de la spitalul SRI

La scurt timp după ce decesul fostului președinte Ion Iliescu a fost confirmat, Marian Ceaușescu a venit în fața Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” – cunoscut ca spitalul SRI – și a deschis o șampanie. Nu era pentru prima dată când activistul protesta în acel loc. Cu doar două luni înainte, pe 10 iunie, el apăruse costumat în moartea cu coasa, într-un gest teatral, dar profund politic. Îmbrăcat în negru, cu mască și coasă, Marian Ceaușescu a defilat în tăcere în fața unității medicale, acuzând public lipsa de asumare a fostului președinte. „Iliescu nu se ține de cuvânt. Nu mai vin după tine, mă duc după altul!”, a strigat atunci.

Marian Ceaușescu, un revoluționar cu un trecut marcat de violență

Numele real al activistului este Marian Moroșanu, dar este cunoscut sub porecla „Ceaușescu”, atribuită ironic în timpul intervențiilor brutale ale poliției în Piața Universității, în iunie 1990. Marian este unul dintre revoluționarii activi ai anului 1989 și o figură importantă a mișcării „Golaniada”. A fost victima mineriadei din 1990, fiind reținut, bătut și torturat pentru participarea sa la proteste și pentru că a îndrăznit să se opună noii puteri instalate, care – în viziunea sa – nu reprezenta cu adevărat ruptura față de regimul comunist.

Cum a ajuns să fie poreclit Marian „Ceaușescu”

Porecla de „Ceaușescu” i-a fost atribuită în toiul violențelor din Piața Universității. Potrivit relatărilor sale, în zorii zilei, în timpul intervenției forțelor de ordine, un polițist l-a indicat spunând: „Ăla e Ceaușescu, luați-l pe ăla!”. A fost momentul în care Marian a fugit, s-a refugiat pe un bloc din apropiere, dar a fost prins și bătut cu o cruzime extremă. El a descris acea noapte ca fiind mai violentă chiar decât evenimentele din 10 august 2018, punctând că în 1990 nu exista nicio formă de recunoaștere a dreptului de a protesta.

Teroare, abuzuri și traume care nu s-au vindecat

După reținere, Marian Ceaușescu a fost dus la mai multe secții de poliție, unde a fost legat cu sârmă, lovit la palme, tălpi și degete, bătut cu bastoane și lăsat cu traume fizice și psihice care nu s-au vindecat nici astăzi. Nasul i-a fost spart, degetele i-au fost deformate, iar vorbirea i-a fost afectată. „Am învățat limba bătăii”, spunea cu amărăciune într-un interviu, descriind cum, în fața durerii, corpul i-a devenit amorțit, ca o armură. Rămășițele acelei suferințe se văd și azi: vorbirea sacadată, degetele deformate, o memorie vie a represiunii.

Marian Ceaușescu și activismul online

Povestea lui Marian Ceaușescu nu este doar despre traume, ci și despre o luptă care continuă. Chiar dacă nu mai este prezent în stradă ca altădată, Marian nu a renunțat la protest. Astăzi, îl vedem adesea în fața sediilor DNA sau ale instanțelor, unde așteaptă politicienii implicați în dosare penale și le cere socoteală public. El a devenit un simbol al rezistenței anti-sistem, o voce incomodă pentru cei care vor să uite ce s-a întâmplat după 1989. Pentru el, lupta pentru adevăr și dreptate nu s-a încheiat, ci doar s-a mutat în alt spațiu – cel virtual.

Marian Ceaușescu, un protestatar care nu a uitat idealurile Revoluției

Pentru Marian Ceaușescu, momentul 22 decembrie 1989 este o amintire vie. El a fost printre primii care au intrat în sediul Comitetului Central, astăzi Ministerul de Interne. De atunci, traseul său a fost marcat de dezamăgiri și furie față de ceea ce el consideră a fi o trădare a idealurilor Revoluției. În Piața Universității, alături de mii de oameni, a sperat într-o Românie nouă, eliberată de comunism. Însă venirea la putere a eșalonului doi i-a confirmat ceea ce se temea: că, în esență, sistemul a rămas, doar liderii s-au schimbat.

Marian Ceaușescu rămâne un personaj polarizant, dar imposibil de ignorat. Gesturile sale teatrale, protestele neconvenționale și luările de poziție ferme sunt expresia unei lupte personale cu un sistem pe care nu îl consideră reformat. Pentru unii, este un extremist. Pentru alții, o conștiință vie a României post-decembriste. Cert este că, în ziua în care Ion Iliescu a murit, Marian Ceaușescu nu a fost un simplu trecător. A fost acolo, în fața spitalului, cu o sticlă de șampanie – un gest de revoltă și de memorie.

---