La mulți ani, Nadia Comăneci! Zeița de la Montreal împlinește 64 de ani

Pe 12 noiembrie 2025, Nadia Comăneci împlinește 64 de ani. Născută la Onești, în 1961, într-o Românie care abia începea să se facă remarcată în sportul mondial, Nadia a devenit la doar 14 ani un simbol al perfecțiunii.

foto Kathy Hutchins/ Shutterstock

Sub îndrumarea antrenorilor Béla și Márta Károlyi, s-a format în anii ’70 într-un regim de pregătire intens, cu discipline și sacrificii care i-au modelat caracterul.

A fost remarcată încă de la primele competiții internaționale pentru precizia execuțiilor și pentru o expresie calmă, care ascundea o concentrare totală.

Când, la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, tabela electronică s-a blocat afișând un 1.00, lumea întreagă a înțeles că se întâmplase ceva istoric: prima notă de 10 din istoria gimnasticii.

În total, Nadia a primit de șapte ori nota maximă la acele Jocuri, câștigând trei medalii de aur, una de argint și una de bronz.

Drumul spre perfecțiune

Copilăria Nadiei a fost marcată de ore nesfârșite de antrenamente. Gimnastica în România anilor ’70 era o formă de mândrie națională, iar la clubul din Onești se lucra cu o exigență rară. Béla Károlyi, cunoscut pentru metodele sale dure, a văzut în Nadia un talent de excepție.

Perfecționismul ei natural și puterea de a repeta la nesfârșit aceleași mișcări au transformat-o într-o gimnastă completă. Rezultatele nu au întârziat: în 1975, la Europenele de la Skien, în Norvegia, a câștigat patru medalii de aur și una de argint, confirmând că era pregătită pentru marea scenă olimpică.

Montreal 1976: momentul în care Nadia Comăneci a schimbat gimnastica

Nadia Comăneci a primit prima notă de 10 din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 18 iulie 1976, pentru exercițiul său la paralele inegale. Momentul a devenit istoric nu doar pentru valoarea tehnică a prestației, ci și pentru reacția sistemului de notare, care nu era pregătit pentru perfecțiune.

(foto Comitetul Olimpic si Sportiv Român)

Exercițiul a fost scurt, precis și impecabil din punct de vedere tehnic. Nadia a demonstrat o stăpânire totală a aparatului, un control al corpului aproape mecanic, dar cu o grație naturală.

Mișcările au fost continue, fără ezitări, iar tranzițiile între bare s-au făcut fără vibrații, balans sau greșeli de aterizare. Arbitrul principal al probei, după ce a analizat înregistrarea, a confirmat că nu existau abateri: nici un pas în plus, nici o oscilație, nici o notă care să poată justifica o penalizare.

Tabelul electronic al sălii „Forum” din Montreal, proiectat de Omega, nu era programat să afișeze o notă de 10.00, deoarece regulamentul presupunea că nota maximă posibilă era 9.99. Când scorul a apărut ca 1.00, publicul a fost nedumerit.

Câteva secunde mai târziu, anunțul oficial al arbitrilor a confirmat: 10.00 pentru Nadia Comăneci. Sala s-a ridicat în picioare, iar imaginea fetiței de 14 ani, zâmbind discret, a devenit una dintre cele mai cunoscute secvențe din istoria sportului.

În total, Nadia a primit de șapte ori nota 10 la Montreal: de patru ori la paralele inegale, de două ori la bârnă și o dată la sol. Această serie de performanțe a schimbat definitiv criteriile de evaluare în gimnastică, determinând Federația Internațională să revizuiască sistemul de notare.

Mai mult decât cifra în sine, momentul a simbolizat ideea că perfecțiunea poate fi atinsă. Pentru mulți, acel 10 a marcat începutul unei noi ere în gimnastică, în care precizia, expresivitatea și controlul au devenit la fel de importante ca dificultatea tehnică.

Jocurile Olimpice de la Montreal au transformat-o pe Nadia într-o figură mondială. Sistemul de afișaj electronic al competiției nu era programat să arate nota 10, pentru că nimeni nu se gândise că o gimnastă ar putea atinge perfecțiunea. Imaginea acelui „1.00” și uimirea publicului au rămas simboluri ale unei generații. Execuțiile ei au redefinit standardele în gimnastică, influențând evaluările și antrenamentele din întreaga lume.

foto Melnikov Dmitriy/ Shutterstock

După Montreal: presiune, maturitate și sfârșitul carierei

După succesul olimpic, viața Nadiei a fost urmărită pas cu pas. În anii următori, a continuat să adune medalii, dar și să suporte presiunea unui statut care depășea sportul.

A concurat la Moscova, în 1980, unde a mai câștigat două medalii de aur și două de argint, dar și-a încheiat cariera competițională la doar 20 de ani. România socialistă o transformase într-un simbol oficial, însă viața din interior era tot mai restrictivă.

Fuga din România a Nadiei Comăneci și o nouă viață în exil

În noiembrie 1989, cu doar câteva săptămâni înainte de căderea regimului Ceaușescu, Nadia Comăneci a fugit din țară, traversând ilegal frontiera în Ungaria, apoi în Austria. Câteva zile mai târziu a ajuns în Statele Unite, unde și-a reconstruit viața, departe de presiunea politică și de mitul construit în jurul ei.

În America s-a căsătorit cu fostul gimnast american Bart Conner, cu care are un fiu, Dylan. Astăzi, locuiește în Oklahoma și este implicată în proiecte dedicate tinerilor sportivi și promovării sportului românesc.

foto A.PAES/ Shutterstock

Nadia Comăneci rămâne una dintre cele mai mari sportive din istorie. Perfecțiunea ei de la Montreal a redefinit nu doar gimnastica, ci și percepția despre ce poate realiza un sportiv.

Deși au trecut aproape cinci decenii de la acel moment, imaginea ei rămâne una dintre cele mai recognoscibile în istoria Jocurilor Olimpice. În fiecare an, tineri din întreaga lume descoperă povestea fetiței din Onești care a făcut imposibilul.

La 64 de ani, Nadia Comăneci continuă să inspire prin discreție, demnitate și devotament. Nu a încetat niciodată să vorbească despre România cu respect și afecțiune.

Pentru generațiile care au crescut cu legenda ei, dar și pentru cele care o descoperă acum, Nadia rămâne mai mult decât o campioană: este dovada că disciplina, curajul și perseverența pot transforma un vis într-o filă de istorie.

foto prima pagină OSCAR GONZALEZ FUENTES/ Shutterstock

---