Artistul nominalizat la GRAMMY, mgk, a lansat astăzi noul single și videoclip „times of my life”, o piesă introspectivă despre iubire pierdută, realizată alături de Travis Barker și echipa creativă din spatele albumului său aclamat din august, lost americana.
comunicat de presa: Mult așteptată de fani, piesa îmbină influențe pop, punk și emo și își are originile într-o versiune demo compusă în timpul sesiunilor pentru albumul care i-a definit cariera în 2020, Tickets to My Downfall. „times of my life” surprinde o privire sinceră asupra trecutului emoțional al artistului și se remarcă prin refrenul memorabil: „The best times of my life, were the ones that had you.”
Scrisă, produsă și interpretată alături de Travis Barker — care semnează și partitura de tobe — piesa îi reunește pe colaboratorii de lungă durată ai lui mgk: SlimXX, BazeXX, Nick Long și No Love For The Middle Child. Din punct de vedere sonor, track-ul combină chitare acustice și electrice, violoncel, pian și bass, reflectând evoluția artistică și starea emoțională a lui mgk.
Lansarea vine într-un moment-cheie, în contextul continuării ambițiosului turneu lost americana, care va ajunge în arene și amfiteatre din America de Nord, Europa/Marea Britanie și Australia/Noua Zeelandă până în vara lui 2026. Turneul se reia pe 15 februarie la Bologna, Italia, revine în SUA pe 15 mai în Wheatland, California, și se încheie pe 1 iulie în Ridgefield, Washington.
Pe parcursul turneului, mgk a urcat pe scenă alături de invitați speciali precum Halsey (Chicago), Bailey Zimmerman (Nashville), Julia Wolf și chiar propria fiică, la Warped Tour. Toate acestea completează succesul albumului lost americana, care i-a adus lui mgk al treilea loc 1 consecutiv în clasamentul Billboard Top Rock & Alternative Albums.
În noiembrie, artistul a lansat și un remix al hitului „cliché” alături de Jonas Brothers, piesă care a devenit un pilon al noului album. Melodia a fost acompaniată de un videoclip regizat de Sam Cahill, cu coregrafia semnată de Sean Bankhead (Usher, Tate McRae), precum și de o versiune intimă, „cliché (sad version)”, construită în jurul pianului.