Setari Cookie-uri

Ce sunt raportările ESG și de ce devin obligatorii pentru companii

IN ACEST ARTICOL:

Raportările ESG au trecut rapid de la un subiect discutat mai ales în cercuri specializate la o temă practică, care influențează decizii financiare, relația cu investitorii și obligațiile legale ale companiilor. Pentru multe organizații, întrebarea nu mai este dacă trebuie să se ocupe de ESG, ci cum să facă acest lucru corect și la timp.

Dacă ai responsabilități de management, financiare sau de conformare, este util să înțelegi ce presupun raportările ESG, de ce autoritățile le cer tot mai des și cum se leagă acestea de riscurile financiare și accesul la capital.

Ce sunt raportările ESG și care este scopul lor?

ESG este un acronim format din Environmental, Social și Governance, adică Mediu, Social și Guvernanță. Rapoartele ESG descriu modul în care o companie gestionează impactul asupra mediului, relația cu angajații și comunitățile, precum și regulile interne de conducere și control.

Prin raportare, aceste aspecte devin măsurabile și comparabile. Un raport ESG nu se limitează la intenții sau inițiative izolate, ci prezintă date structurate, indicatori clari și evoluții de la un an la altul. De aceea, raportarea ESG mai apare sub denumirea de raportare de sustenabilitate sau raportare non-financiară, deși efectele sale se reflectă adesea în zona financiară.

Citește și:

Pentru utilizare uzuală, scopul raportării ESG este dublu. Pe de o parte, oferă investitorilor, băncilor și altor părți interesate o imagine mai completă asupra riscurilor și stabilității unei companii. Pe de altă parte, ajută managementul să identifice puncte vulnerabile și să ia decizii mai bine fundamentate.

Ce înseamnă fiecare componentă ESG?

Structura ESG se bazează pe trei piloni, fiecare cu indicatori specifici și cu implicații practice.

Componenta Environmental se referă la impactul asupra mediului. În majoritatea cazurilor, companiile raportează date despre emisiile de gaze cu efect de seră, inclusiv CO₂, consumul de energie, sursele de energie utilizate, consumul de apă și modul de gestionare a deșeurilor. De exemplu, o firmă din producție poate raporta câtă energie electrică a consumat într-un an și ce pondere provine din surse regenerabile. Aceste informații ajută la evaluarea expunerii la riscuri legate de schimbările climatice sau de creșterea costurilor cu energia.

Citește și:

Componenta Social analizează relația companiei cu oamenii. Aici apar date despre condițiile de muncă, sănătatea și securitatea angajaților, diversitatea în echipele de conducere și respectarea drepturilor omului în lanțul de aprovizionare. Un exemplu simplu este raportarea ratei accidentelor de muncă sau a fluctuației de personal, indicatori care pot semnala probleme operaționale sau de retenție.

Componenta Governance se concentrează pe modul de conducere al companiei. Sunt incluse structura consiliului de administrație, politicile etice, mecanismele de control intern și măsurile anticorupție. Pentru investitori, aceste date oferă indicii despre calitatea deciziilor și despre riscurile asociate managementului.

De ce raportările ESG devin obligatorii pentru companii?

Obligația de raportare ESG apare din nevoia de transparență comparabilă pe piețele financiare. Raportarea financiară tradițională nu acoperă toate riscurile care pot afecta performanța unei companii pe termen mediu și lung. Factori precum schimbările climatice, tensiunile sociale sau problemele de guvernanță pot genera costuri, întreruperi operaționale sau pierderi de valoare.

Citește și:

Uniunea Europeană a ales să reglementeze raportarea ESG pentru a oferi investitorilor informații clare și pentru a orienta capitalul către activități considerate sustenabile. În practică, băncile folosesc datele ESG în analiza riscului de credit, iar investitorii instituționali le integrează în deciziile de alocare a capitalului. Companiile cu scoruri slabe sau cu lipsă de transparență pot ajunge să plătească dobânzi mai mari sau să piardă interesul unor finanțatori.

De la NFRD la CSRD: cum s-au schimbat regulile

Până recent, raportarea non-financiară era reglementată prin Directiva NFRD, care se aplica unui număr relativ mic de companii mari. Aceasta a fost înlocuită de CSRD, Corporate Sustainability Reporting Directive, care extinde aria de aplicare și crește nivelul de detaliu cerut.

Citește și:

CSRD introduce standardele ESRS, European Sustainability Reporting Standards. Acestea stabilesc ce informații trebuie raportate și cum se prezintă datele. Un element important este analiza de dublă materialitate, care cere evaluarea impactului companiei asupra mediului și societății, dar și a modului în care riscurile ESG pot influența rezultatele financiare.

Prin această directivă, raportarea ESG capătă o structură clară, cu termene și cerințe de verificare, apropiate de cele din raportarea financiară.

Cine are obligația de a raporta ESG în România și în UE?

Aplicarea CSRD are loc etapizat. Primele vizate sunt companiile mari care depășesc anumite praguri privind numărul de angajați, cifra de afaceri și valoarea activelor. Ulterior, intră în sferă și companiile listate, inclusiv unele întreprinderi mici și mijlocii cotate la bursă.

Citește și:

În România, multe filiale ale grupurilor internaționale trebuie să raporteze ESG, chiar dacă holdingul se află în alt stat. De asemenea, anumite companii din afara Uniunii Europene, care desfășoară activități relevante pe piața europeană, ajung să se conformeze cerințelor.

Pentru managerii din companii mijlocii și mari, este util să verifice din timp calendarul de aplicare și să estimeze impactul asupra proceselor interne.

Termene și calendar de aplicare a raportării ESG

Primele raportări conforme cu CSRD vizează anul financiar 2024, cu publicare în 2025. În anii următori, obligația se extinde către alte categorii de firme. Acest calendar explică de ce multe organizații tratează perioada actuală ca una de pregătire, în care își pun la punct procesele de colectare a datelor.

Citește și:

Raportarea ESG presupune continuitate. Datele trebuie urmărite anual, cu metodologii consecvente și cu responsabilități clar definite în interiorul companiei. Lipsa unei abordări structurate poate duce la erori și costuri suplimentare.

Ce cadre și standarde de raportare se folosesc în practică

În Uniunea Europeană, ESRS reprezintă cadrul obligatoriu pentru companiile vizate de CSRD. Totuși, la nivel internațional, multe organizații folosesc și alte standarde recunoscute.

GRI, Global Reporting Initiative, oferă un cadru general de raportare a sustenabilității, aplicabil în diverse industrii. SASB, Sustainability Accounting Standards Board, se concentrează pe indicatori cu relevanță financiară, adaptați fiecărui sector. TCFD, Task Force on Climate-related Financial Disclosures, pune accent pe riscurile și oportunitățile legate de schimbările climatice și pe modul în care acestea sunt gestionate.

Legătura dintre raportarea ESG și deciziile financiare

Datele ESG influențează modul în care investitorii și creditorii percep o companie. Indicatorii legați de emisii, consum de resurse sau guvernanță pot afecta costul capitalului și condițiile de finanțare. De exemplu, o expunere ridicată la riscuri climatice poate conduce la dobânzi mai mari sau la solicitarea unor garanții suplimentare.

Raportarea ESG sprijină și managementul intern. Prin analizarea datelor, compania poate identifica zone cu consumuri ridicate sau procese ineficiente. Aceste informații pot ghida investiții în eficiență energetică sau în îmbunătățirea condițiilor de muncă, cu efecte asupra costurilor și stabilității operaționale.

Pentru decizii financiare importante, este recomandată consultarea unui consilier financiar. Raportarea ESG oferă date și context, nu promisiuni privind performanța viitoare.

Cum începe procesul de raportare ESG?

Primul pas este analiza de dublă materialitate, prin care compania stabilește ce teme ESG au relevanță pentru activitatea sa și pentru părțile interesate. Urmează colectarea datelor din departamente precum financiar, producție, resurse umane sau achiziții.

După centralizarea informațiilor, acestea se structurează conform standardelor aplicabile și se redactează raportul. În multe situații, raportarea trece printr-un proces de verificare externă, pentru a crește credibilitatea informațiilor. Tot mai des, companiile aleg formate digitale, care permit actualizarea și urmărirea indicatorilor în timp.

Raportările ESG devin obligatorii deoarece autoritățile și piețele financiare solicită informații clare despre riscuri și impact. ESG înseamnă date structurate, indicatori măsurabili și decizii informate, nu mesaje de imagine.

Te confrunți cu întrebări legate de raportarea ESG sau de alinierea la cerințele CSRD? Echipa SIGAD poate oferi claritate și suport tehnic, adaptate realității companiei tale.


Carmen este redactor-șef Kudika.ro și scrie de când își aduce aminte. A început cu integrame sustrase pe furiș de la tatăl ei și 30 de ani mai târziu se relaxează...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: