Programul unei mame care stă acasă cu copilul: Da, și azi am stat degeaba

M-am trezit de trei ori azi-noapte. O dată pentru că îi căzuse suzeta. O dată pentru că îi era foame. O dată pentru că, aparent, ora 04:17 este momentul perfect pentru a exersa vocalize demonice direct în urechea mea. La 06:02 eram deja oficial în picioare, cu un copil agățat de mine și cu aceeași întrebare existențială: oare azi apuc să beau cafeaua caldă?

Nu. Evident că nu.

Dimineața a început în forță. Am încălzit laptele, am schimbat un scutec care părea rezultatul unei explozii industriale, am pus haine la spălat și am încercat să îmi pieptăn părul în timp ce bebelușul plângea de parcă urma să fie abandonat în pădure, nu pus două minute în pătuț. Da, și azi am stat degeaba.

BearFotos/ Shutterstock

La 08:30 deja făcusem mai mulți pași prin casă decât face un om la sală pe bandă. Am strâns haine, am șters masa, am adunat jucării, am pus apă la fiert, am fugit după șervețele, am scos rufele din mașină și am dansat legănat copilul pe umăr în timp ce încercam să răspund la telefon cu bărbia.

Între timp, cineva mă întrebase relaxat: „Dar tu ce faci toată ziua?”

Corect. Ce fac? Nimic special. Doar administrez o mică ființă care încă nu știe că șosetele nu se mănâncă.

A urmat pregătirea pentru controlul de rutină la medic. Un proces simplu, elegant și deloc asemănător unei evacuări de urgență. Am pregătit geanta copilului: scutece, șervețele, haine de schimb, păturică, apă, lapte, jucărie, carnet medical. Apoi m-am pregătit eu. Adică am reușit să mă spăl pe dinți și să îmi găsesc un hanorac care nu avea urme misterioase de lapte.

Fix când eram aproape gata, copilul a decis că trebuie schimbat complet. Evident. Da, și azi am stat degeaba.

La cabinet, bebelușul a fost un înger exact 47 de secunde. După aceea a vrut în brațe, apoi jos, apoi iar în brațe, apoi să tragă de mască, apoi să plângă dramatic pentru că viața este grea când ai opt luni și nu ți se permite să lingi podeaua.

Am ajuns acasă aproape la prânz. Teoretic era momentul să mănânc. Practic, am pus copilul să doarmă și am început să gătesc în viteză olimpică. Am tăiat legume cu o mână și am legănat căruciorul cu piciorul. O adevărată demonstrație de multitasking extrem. Când mâncarea era aproape gata, copilul s-a trezit.

Normal.

Am mâncat două linguri din picioare, lângă blat, în timp ce încălzeam iar supa și îi cântam despre un rățoi care, sincer, pare să aibă o viață mult mai liniștită decât mine. Da, și azi am stat degeaba.

La un moment dat am decis că merit și eu un duș. Un vis frumos. Am pornit apa ca un om care își asumă riscuri majore în viață. Șapte minute și jumătate. Atât am avut până să aud plânsul acela care transformă instant orice mamă într-un participant la maraton.

Am ieșit din baie cu părul ud, cu un prosop agățat strâmb și cu expresia unui om care tocmai a fost chemat din concediu direct într-o ședință de criză.

După-amiaza a continuat poetic: spălat biberoane, schimbat iar scutec, adunat haine, pus copilul la somn, ridicat copilul din somn, șters pe jos după o cană vărsată, cântat, legănat, pupat, alergat. Am reușit inclusiv performanța de a merge la toaletă cu un bebeluș în brațe pentru că, surpriză, separarea de mamă pentru 14 secunde este o tragedie națională.

Seara a venit fără să îmi dau seama. Așa se întâmplă când timpul se măsoară în reprize de somn și cicluri de spălat rufe. Am făcut iar baie copilului, i-am pregătit pijamaua, laptele, povestea, cântecul și ritualul complet necesar pentru cele 23 de minute de somn până la următoarea trezire.

La finalul zilei, casa arăta de parcă trecuse un taifun mic, eu aveam cafeaua de dimineață încă neatinsă pe masă, iar singurul lucru pe care îl auzeam în cap era replica aceea genială:

„Da, și azi am stat degeaba.”

Sigur. Absolut degeaba. Exact cum stă degeaba un om care nu a avut nici măcar trei minute consecutive doar pentru el, dar care a ținut în brațe, hrănit, liniștit și iubit un omuleț toată ziua.

foto prima pagină Tonuka Stock/ Shutterstock

Alma
12 Mai 2026

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...