Semnele timpurii ale autismului: ce urmăresc părinții la 12-24 de luni și ce vine după evaluare

Ce semne contează în al doilea an de viață

Academia Americană de Pediatrie recomandă un screening pentru autism la 18 și 24 de luni, pentru toți copiii. Trei repere se văd și acasă: un copil care la 12 luni nu răspunde la nume, la 14 luni nu arată cu degetul ca să-ți arate ceva sau la 18 luni nu se joacă „de-a ceva” merită văzut de un specialist.

Alte semne: copilul pare că nu aude când e strigat, deși aude un zgomot din altă cameră, și te trage de mână spre ce vrea în loc să-ți arate. Evită des privirea, merge pe vârfuri sau reacționează puternic când se schimbă rutina.

Un copil care vorbește puțin, dar arată cu degetul, folosește gesturi și caută jocul cu ceilalți are mai degrabă o întârziere de limbaj. Auzul se verifică oricum, pentru că un copil care aude greu pare că nu răspunde.

Pierderea unor abilități e un semn aparte.

Cam un sfert dintre copiii cu autism trec printr-o regresie, cel mai des între 18 și 24 de luni: nu mai spun cuvinte pe care le aveau, nu mai arată, nu mai zâmbesc la joc. Regresia nu se lasă să treacă singură, ci se discută cu pediatrul.

De ce un an și jumătate nu e prea devreme

Fraza „e prea mic ca să se vadă” nu se sprijină pe studii. O cercetare din 2019 pe 1.269 de copii, evaluați prima dată între 12 și 36 de luni, a găsit că diagnosticul de autism pus devreme e mai stabil decât oricare altul din studiu. Doar 1,8% dintre copiii diagnosticați au avut la evaluarea finală o dezvoltare tipică.

La 12-13 luni rezultatul e mai puțin sigur, așa că evaluarea se repetă după câteva luni. Pentru pediatrii americani, un diagnostic pus de specialiști e de încredere de la 18 luni, iar terapia poate porni de la un an și jumătate, chiar fără diagnostic.

Cum arată o evaluare pentru autism

Un chestionar completat de părinte, inclusiv unul de pe internet, spune doar dacă merită o evaluare. Nu pune și nu exclude diagnosticul.

Spre deosebire de el, evaluarea o face un specialist, cu copilul în față. Testul de referință are un modul pentru copiii de 12-30 de luni, cu activități care arată ca un joc: baloane de săpun, o jucărie pe care adultul o „blochează”, strigarea pe nume. Specialistul observă cum comunică și cum răspunde copilul, după un protocol.

Se adaugă un chestionar despre ce face copilul singur zi de zi și o discuție cu părintele despre dezvoltarea lui. Cum decurge ziua evaluării e descris pas cu pas aici.

Evaluarea o face psihologul, iar diagnosticul medical îl pune medicul psihiatru pediatru.

Unii copii evaluați nu primesc diagnosticul, iar rezultatul arată atunci ce altceva explică semnele.

Ce este, de fapt, terapia ABA

ABA înseamnă analiza comportamentală aplicată: o abilitate pe care copilul nu o învață singur se împarte în pași mici, iar ajutorul adultului se retrage treptat.

Când învață să ceară apă, terapeutul îi duce întâi mâna spre pahar, apoi doar arată spre el, apoi spune doar „apă”, până când copilul cere singur. Fiecare încercare se notează, iar o ședință întreagă e descrisă într-un ghid detaliat.

Dintre intervențiile pentru autism, terapia ABA are cele mai multe studii. O analiză Cochrane din 2018 a găsit că intervenția timpurie intensivă îmbunătățește comportamentul adaptativ, coeficientul de inteligență și limbajul. Dovezile au fost însă cotate de calitate scăzută: doar cinci studii, cu 219 copii.

Dresaj sau educație?

Despre ABA circulă și critici dure. Unele descriu terapia de acum cincizeci de ani: pedepse folosite deschis, ore de exerciții repetate la masă și scopul ca un copil să pară „normal”.

Acolo, criticii au dreptate.

Făcută bine, ABA de azi răsplătește reușitele în loc să pedepsească greșelile. Mult din lucru se face în joacă, pornind de la ce îl interesează, iar o activitate refuzată se schimbă, nu se impune.

Mișcările repetitive, care adesea îl ajută pe copil să se calmeze, se lucrează doar când îi fac rău sau îl împiedică să învețe.

Critica cea mai serioasă vine de la adulți autiști care spun că terapia i-a învățat să-și ascundă felul de a fi. De aici întrebarea pentru orice terapeut: obiectivele îi ușurează viața copilului sau îl fac doar mai comod pentru cei din jur?

Ce mai ajută în afară de ABA

La mulți copii, autismul vine cu o întârziere de limbaj, iar logopedia se combină des cu ABA. ABA lucrează cererea și comunicarea, logopedul sunetele, pronunția și înțelegerea limbajului. Despre ce face logopedul și cum se lucrează între ședințe se găsesc mai multe detalii.

Pediatrii americani cer ca intervenția să fie aleasă împreună cu familia, care petrece cu copilul mult mai multe ore decât terapeutul.

Studiile dau rezultate medii, calculate pe grupuri de copii. La un copil anume, progresul se vede din notițele fiecărei ședințe.

Surse:

• Hyman și colaboratorii, Academia Americană de Pediatrie, Pediatrics, 2020

• Pierce și colaboratorii, JAMA Pediatrics, 2019

• Luyster și colaboratorii, Journal of Autism and Developmental Disorders, 2009

  Citește și:

  • 5 Semne că porți o energie care nu este a ta și cum să îți eliberezi sufletul de ea
  • Cum știi că ai găsit canapeaua potrivită: semne că e alegerea bună și semne că te vei răzgândi după șase luni
  • Țin un Înger de mână! Nativii Pești primesc protecție Divină în următorii 3 ani. Dumnezeu le pregătește un destin binecuvântat!

• Reichow și colaboratorii, Cochrane Database of Systematic Reviews, 2018

foto:freepik.com

---